Scăderea producției de porumb și rapiță în România și Ucraina aduce creșteri de prețuri pe piața din Moldova

Producția globală de porumb a scăzut semnificativ, conform unui raport recent al USDA, cu o reducere de 5 milioane de tone față de sezonul anterior. Această scădere afectează în special România, unde producția de porumb a scăzut cu 2,3 milioane de tone, ajungând la 8,7 milioane de tone, o reducere de aproximativ 30% față de anul trecut. Randamentele așteptate sunt alarmant de mici, între 2-4 t/ha pentru câmpurile irigate și sub 1 t/ha pe cele neirigate.

Ucraina, de asemenea, se confruntă cu o scădere considerabilă a producției de porumb, estimată la 27,2 milioane de tone, cu 5,3 milioane de tone mai puțin decât anul trecut.

Această scădere semnificativă a ofertei a dus la o creștere a prețurilor la porumb pe piața din Republica Moldova, unde prețurile au început deja să urce, variind între 4 000 și 4 200 lei/tonă în regiunile centrale și ajungând la 4 300 lei/tonă în portul Giurgiulești. Aceasta reprezintă o creștere notabilă comparativ cu august 2023, când prețul maxim era de 3 300 lei/tonă.

În contrast, prețul porumbului la Constanța a scăzut, reflectând o cerere în diminuare și o înlocuire a porumbului cu grâu furajer, valorile scăzând de la 185 EUR/tonă la 176 EUR/tonă.

Prețurile la rapiță au înregistrat, de asemenea, scăderi semnificative în Moldova, cu o reducere de 12% în ultimele două săptămâni, ajungând la 7 600 – 8 500 lei/tonă. Aceasta se datorează scăderii cererii, în special după ce volumele necesare pentru încărcare pe barje au fost deja contractate. În Ucraina, producția de rapiță a scăzut și ea, fiind estimată la 3,4 milioane de tone, cu un randament mai mic decât în 2023.

Această situație complexă pe piețele de cereale din regiune subliniază impactul schimbărilor climatice și al cererii globale, creând o presiune suplimentară asupra prețurilor și a accesibilității produselor agricole în Moldova.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#rapita #porumb #pret

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță susține că autoritățile trebuie să vorbească deschis despre situația finanțelor publice și să recunoască faptul că Republica Moldova a trăit „pe datorie” în ultimii șapte ani.

În cadrul emisiunii „Contrasens” de la publicația Ziua, Ioniță a criticat mesajele potrivit cărora noile politici fiscale ar reduce povara fiscală pentru cetățeni, calificând astfel de afirmații drept „propagandă ieftină”.

„Oameni buni, nu confundați economia cu propaganda ieftină. Guvernul trebuia să iasă în fața societății și să spună lucrurilor pe nume”, a declarat economistul.

Potrivit acestuia, din anul 2020 și până în prezent, statul a cheltuit cu aproximativ 100 de miliarde de lei mai mult decât a încasat, acumulând datorii semnificative pentru a acoperi cheltuielile publice.

„Noi am trăit ultimii șapte ani pe datorie. Am cheltuit cu 100 de miliarde de lei mai mult decât am câștigat. Asta veșnic nu poate fi”, a afirmat Ioniță.

Economistul a atras atenția și asupra costului tot mai mare al datoriei publice. Potrivit acestuia, doar pentru plata dobânzilor statul alocă anual peste șase miliarde de lei, sumă care depășește de trei ori fondul rutier.

„Plătim numai dobânzi acum, peste șase miliarde de lei. Cel mai mult plătim băncilor din Republica Moldova, peste patru miliarde de lei”, a precizat el.

În acest context, Ioniță consideră că deficitul bugetar planificat pentru anul curent, de aproximativ 21 de miliarde de lei, nu mai poate fi susținut pe termen lung și trebuie redus.

Economistul susține că autoritățile ar trebui să înceapă prin eficientizarea cheltuielilor publice, inclusiv prin eliminarea risipei din întreprinderile de stat și prin îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice.

„Am putea optimiza în jur de patru miliarde de lei la capitolul cheltuieli. Dar dacă acest lucru nu este suficient, atunci Guvernul trebuie să spună sincer că majorează povara fiscală pentru a crește veniturile bugetare”, a declarat Ioniță.

El a subliniat că problema nu este existența impozitelor, ci modul în care acestea sunt colectate și utilizate. El compară politica fiscală cu administrarea unui pom fructifer, unde statul trebuie să găsească cea mai eficientă metodă de a colecta resurse fără a afecta dezvoltarea economică.