Spaima rușilor ajunge în Ucraina! SUA trimit zeci de tancuri Abrams

Administrația Biden înclină să trimită ”un număr semnificativ” de tancuri M1 Abrams în Ucraina, au declarat doi oficiali americani, iar un anunț ar putea fi făcut chiar în această săptămână, scrie Politico.

Această evoluție are loc pe fondul unui conflict public cu oficialii germani, care sunt presați să trimită propriile tancuri Leopard și să permită altor țări europene care operează vehiculele fabricate în Germania să facă același lucru.

Marți, la scurt timp după ce s-a aflat despre posibila mutare a SUA, cancelarul german Olaf Scholz a anunțat că Leopardurile germane se îndreaptă spre Ucraina. Săptămâna trecută, Scholz le-a spus parlamentarilor americani că Berlinul va aproba transferul doar dacă SUA își donează mai întâi propriile tancuri.

Transferul de tancuri americane și germane ar marca o evoluție majoră în efortul Occidentului de a înarma Ucraina. Înalți oficiali ucraineni, inclusiv președintele Volodymyr Zelenskyy, au petrecut săptămâni întregi pledând pentru tancuri, în timp ce Kievul se pregătește pentru noi ofensive rusești în estul țării.

Unul dintre cei doi oficiali americani a declarat că administrația Biden are în vedere trimiterea a aproximativ 30 de tancuri Abrams.

Vehiculele ar veni probabil prin intermediul Inițiativei de asistență pentru securitate în Ucraina, potrivit unei a treia persoane familiarizate cu această chestiune. Programul permite Washingtonului să finanțeze achiziționarea de arme și echipamente pentru Ucraina, spre deosebire de a le scoate din stocurile existente în SUA.

Pentagonul nu a scos niciodată tancurile de pe masă, a subliniat un al patrulea oficial american, care, la fel ca și ceilalți, a vorbit sub protecția anonimatului pentru a discuta subiectul înainte de un anunț. Dar în ultimele săptămâni, oficialii americani au citat public dificultățile de a furniza M1, principalul tanc de luptă al armatei. Aceștia au spus că Abrams nu prea are sens din punct de vedere operațional pentru Ucraina în acest moment, deoarece acestea consumă combustibil pentru avioane și necesită linii de aprovizionare lungi pentru a fi întreținute.

„Tancul Abrams este un echipament foarte complicat. Este scump, este greu de antrenat pe el. Are un motor cu reacție, cred că consumă aproximativ trei galoane pe kilometru de combustibil pentru avioane. Nu este cel mai ușor de întreținut sistem”, a declarat săptămâna trecută Colin Kahl, cel mai înalt oficial politic al Pentagonului, reporterilor după o călătorie la Kiev. „Poate fi sau nu sistemul potrivit”.

Evoluțiile vin după săptămâni de discuții tensionate între Washington, Berlin și aliații lor europeni. De la întâlnirea lui Scholz cu legislatorii americani de săptămâna trecută, guvernul german și-a schimbat poziția, negând la un moment dat că ar fi legat transferurile de Abrams și Leopards.

O paradă de democrați și republicani a făcut presiuni asupra administrației Biden pentru a da curs cererii Berlinului de a trimite mai întâi tancurile americane.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#abrams #Tancuri #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Registrul european de transparență pentru activități de lobby are lacune, arată un raport publicat miercuri, 17 aprilie, de Curtea de Conturi Europeană. Mecanismul, care ajută la informarea publicului despre cine încearcă să influențeze deciziile la nivelul instituțiilor europene, permite anumitor activități să treacă neobservate, se arată în document.

Registrul de transparenţă al UE are elemente pozitive şi informează cetăţenii cu privire la influenţa potenţială a lobbiştilor. Acest registru are însă unele deficienţe şi lacune în informaţii, care reduc din transparenţa activităţilor de lobby din cele mai mari trei instituţii ale UE. În plus, lobbiştii pot ocoli registrul pentru o serie de interacţiuni prin care pot influenţa totuşi legiuitorii UE, conform Agerpres.

Jorg Kristijan Petrovic, membrul Curţii care a condus acest audit, susține că mecanismul trebuie întărit pentru a avea efectul scontat.

„Registrul de transparenţă al UE trebuie să devină mai puternic, în aşa fel încât să nu fie doar un tigru de hârtie. Registrul aduce informaţii utile, dar nu este o soluţie-miracol. O serie de interacţiuni de lobby pe lângă legiuitorii UE pot avea loc la adăpost de privirile publicului, ceea ce reduce transparenţa şi erodează încrederea cetăţenilor”, a afirmat acesta.

Auditorii critică faptul că lobbiştii trebuie să fie înscrişi în registru doar pentru reuniunile cu cei mai înalţi membri ai personalului şi că sunt raportate doar reuniunile preprogramate. Întâlnirile spontane, conversaţiile telefonice neprogramate şi schimburile de e-mailuri nu trebuie consemnate oficial, iar lobbyiştii nu au obligaţia de a fi înscrişi în registru pentru a se putea întâlni cu angajaţi ai instituţiilor sub nivelul de director-general (adică majoritatea angajaţilor). Deşi instituţiile iau măsuri pentru a mări transparenţa şi a încuraja înregistrarea, ceea ce conduce la mai multe informaţii publicate cu privire la reuniunile şi activităţile cu lobbişti înregistraţi, această publicare nu este sistematică.

În plus, verificările datelor comunicate de lobbyişti ar trebui şi ele îmbunătăţite, în special din cauza riscului ca ONG-urile finanţate de terţe părţi să nu îşi prezinte sursele de finanţare, declarând doar că îşi reprezintă interesele proprii sau interesele colective ale membrilor lor. O treime din ONG-urile înregistrate se declaraseră în această categorie. În fine, site-ul web al registrului prezintă unele limitări importante, în sensul că informaţiile legate de aspecte esenţiale ale activităţilor de lobby nu sunt suficiente pentru a permite controlul public. În plus, site-ul ar trebui să fie mai uşor de utilizat.

Numărul lobbyiştilor înscrişi în registrul de transparenţă al UE a crescut considerabil de la crearea acestuia, mai precis de la aproximativ 5.500 în 2012 la circa 12.500 în 2024. Registrul este voluntar şi are la bază un acord interinstituţional, care nu este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Prin urmare, nu se pot impune sancţiuni în baza acestui acord, spre deosebire de dispoziţiile în materie de lobby din unele ţări din UE, care, în plus, acoperă o gamă mai largă de membri ai personalului.

De exemplu, o organizaţie neguvernamentală identificată în „Qatargate” nu era înregistrată, dar a coorganizat o conferinţă la Parlament în iunie 2022. În acelaşi timp, măsurile coercitive pe care instituţiile le pot lua pentru a se asigura că lobbyiştii respectă cerinţele de înregistrare şi de furnizare de informaţii nu sunt suficiente. În medie, între 2019 şi 2022, aproape 1.000 de lobbyişti au fost eliminaţi în fiecare an din registru, din motive administrative. În schimb, doar şase au fost eliminaţi în urma unor anchete.