Țările Baltice taie cablul cu Rusia! Și-au sincronizat liniile electrice cu UE

Astăzi dimineața, Estonia, Letonia și Lituania au făcut un pas istoric, deconectându-se de la sistemul energetic IPS/UPS din Rusia și Belarus. Evenimentul marchează o etapă importantă în independența energetică a țărilor baltice față de influența rusă.

Conform companiei estone de energie Elering, procesul de decuplare a început la ora 6 dimineața, când liniile electrice dintre Lituania și regiunea rusă Kaliningrad au fost oprite. Ulterior, au fost închise conexiunile dintre Lituania și Belarus, Letonia și Rusia, iar în final liniile de înaltă tensiune dintre Estonia și Rusia.

În următoarele 24 de ore, sistemele energetice baltice vor funcționa în regim izolat, urmând ca, prin conexiunea lituano-polonă, să fie sincronizate cu rețeaua europeană ENTSO-E. Această sincronizare consolidează integrarea lor în sistemul energetic unificat al Europei continentale.

Pregătirile pentru această tranziție au început încă din 2009, însă războiul din Ucraina a accelerat semnificativ procesul. Costurile proiectului de deconectare și integrare în ENTSO-E s-au ridicat la aproximativ 1,6 miliarde de euro.

Deconectarea țărilor baltice vine la aproape trei ani după ce, pe 24 februarie 2022, Ucraina și Moldova s-au decuplat de la sistemul IPS/UPS în ziua în care Rusia a invadat Ucraina. În doar trei săptămâni, cele două țări au fost integrate de urgență în ENTSO-E, evitând un colaps energetic major.

Pentru Moldova, acest pas a fost vital, mai ales în noiembrie 2022, când Gazprom a limitat livrările de gaze, iar Ucraina nu mai putea furniza energie electrică din cauza bombardamentelor masive asupra infrastructurii sale. Ulterior, Moldova a reușit să-și asigure până la 60% din necesarul de energie prin importuri din România, după ce Gazprom a oprit complet livrările către regiunea transnistreană la începutul anului 2025.

Decuplarea țărilor baltice de la rețeaua rusească subliniază determinarea regiunii de a-și reduce vulnerabilitățile și de a se alinia la standardele europene. Acest proces este văzut nu doar ca o măsură tehnică, ci și ca un simbol al rezistenței și al unității europene în fața presiunilor geopolitice din est.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#sinconiare #Energie #UE #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.