Tentaculele raiderului Platon la fosta firmă de asigurări a Lukoil. Are afaceri de milioane cu statul român

Asigurări LukOil

Pentru a-și proteja investițiile din România, în anul 1998, LukOil își înființa, pin subsidiarele sale Westlink Consultancy Services Ltd şi LukOil Black Sea România, propria firmă de asigurare și reasigurare, denumită LukOil Asito SA.

După cinci ani, firma de asigurări este preluată de către Norcross Insurance Company Limited, o altă companie a LukOil, din Isle of Man. Din acest moment, societatea a început să atragă clienți și din afara grupului rusesc condus de Vagit Alekperov.

Apoi, după alți doi ani, denumirea firmei a fost schimbată în Asito Kapital SA.

Când în sfârșit compania de asigurări începuse să treacă pe profit, în 2011, Norcross Insurance Company Limited își transferă acțiunile către Întreprinderea Mixtă Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” din Republica Moldova.

Instituțiile românești cumpără polițe Asito

Cu toate aceste probleme ale acționarului, Asito Kapital nu a fost împiedicată de nimeni și de nimic să încheie, chiar în asociere cu alte firme, o serie de contracte cu instituții de stat din România.

De exemplu, anul trecut, Asito Kapital a încheiat un contract pe trei ani pentru a asigura cele peste 700 de mașini deținute de Ministerul Afacerilor Externe.

Contractul, în valoare de 1,64 milioane de lei, a fost câștigat în asociere cu firma Fast Brokers.

Nici Banca Națională a României nu s-a speriat de dificultățile firmei de asigurări, cumpărând asigurări facultative pentru mai multe sedii ale sale din țară și din București.

În 2024, Republica Moldova a înregistrat cel mai mic nivel de producție a laptelui din ultimele șapte decenii și jumătate, arată analiza expertului economic Veaceslav Ioniță, prezentată vineri, 16 mai, în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, realizată de IDIS „Viitorul”.

„Asistăm la un proces de dispariție a producției de lapte în gospodăriile populației. Fermele de bovine încep să își revină, dar nu pot compensa ritmul accelerat cu care moldovenii renunță la vacile de lapte. În consecință, Moldova a devenit dependentă de importuri”, a declarat Ioniță.

Potrivit datelor prezentate de economist, producția de lapte a scăzut de la: 1,5 milioane tone în 1990, la 232,9 mii tone în 2024, adică nivelul anilor 1950. Această scădere reflectă, în principal, retragerea gospodăriilor casnice din activitatea de creștere a vacilor, în timp ce fermele specializate reușesc doar parțial să compenseze pierderile.

Numărul total de vaci pentru lapte s-a redus de la 453 mii capete în 1985, la 63,1 mii capete în 2025, dintre care doar 10,5 mii se află în ferme, restul în gospodăriile individuale.

În 2024, 45% din valoarea pieței lactatelor este formată din produse de import, în creștere față de 18% în 2015. Dacă în acel an, din totalul de 2,6 miliarde lei, doar 500 milioane reprezentau importuri, în 2024 s-a ajuns la 5,7 miliarde lei, dintre care 2,5 miliarde lei – importuri, iar 3,2 miliarde lei – produse locale.

„Mai mult de jumătate din banii pe care îi cheltuim pe lactate se duc pe produse din import, dacă includem și adaosurile comerciale”, susține Veaceslav Ioniță.

Comparativ cu 2015, importurile de produse lactate au crescut de peste cinci ori în 2015: 26,9 milioane USD, în 2024: 141,3 milioane USD. Iar defalcările la 86,5 mil. USD – unt, brânzeturi și cașcaval, 31 mil. USD – lapte și smântână, 23,7 mil. USD – iaurt, chefir și alte produse fermentate
Peste 54% din aceste produse provin din Ucraina, restul din Polonia, Germania, Belarus, Italia și alte țări.

Consumul de cașcaval a crescut de la 0,4 kg/persoană/an în 2000, la 6,1 kg/persoană/an în 2024.
Totuși, Republica Moldova consumă cel mai puțin cașcaval pe cap de locuitor din Europa, unde media UE este de 20 kg/an/persoană.

În 2024, din cele 14,7 mii tone de cașcaval consumate, doar 3 mii tone au fost produse local, restul – importate.

„Avem o creștere rapidă a consumului de produse lactate, dar în loc ca această cerere să fie satisfăcută de producția locală, este acoperită aproape exclusiv din importuri”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.