UE pregătește un acord de furnizare de urgență a gazelor naturale din Egipt și Israel

Uniunea Europeană negociază un acord de furnizare de gaze naturale cu Egipt și Israel, scrie EUobserver după ce a consultat câteva documente interne.

Memorandumul de înțelegere are scopul de a reduce dependența de combustibilii fosili din Rusia, în contextul invaziei Moscovei în Ucraina.

„Securitatea furnizării de gaze este o îngrijorare comună majoră. Egiptul și UE vor lucra împreună privind livrarea stabilă de gaze către UE”, arată un alt document intern ce menționează acordul de colaborare trilaterală.

Acordul propus subliniază că gazele naturale vor fi livrate către UE din Egipt, Israel sau orice altă sursă din regiunea de est a Mediteranei, inclusiv din statele membre UE din regiune.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen urmează să meargă la Cairo săptămâna viitoare, însă momentan nu este clar dacă memorandumul va fi semnat în timpul vizitei.

Egiptul a devenit din ce în ce mai mult un centru regional de gaze, cu cele două instalații de gaz natural lichefiat chiar de dinainte de invazia rusă din Ucraina. Însă Israelul a devenit și un furnizor important de gaze la nivel regional în ultimii ani.

În acest proiect de acord, importurile din Israel ar include procesarea gazului la unitățile de lichefiere din Egipt înainte să fie livrat către Europa ca GNL.

Aceasta este parțial explicată deoarece nu există infrastructură care conectează Israelul de Europa, în timp ce cinci milioane de metri cubi de gaz israelian sunt exportați către Egipt în fiecare an.

Însă, acordul trilateral ar permite Egiptului să cumpere o parte din gazul transportat către UE și alte state prin teritoriul egiptean pentru propriul consum sau export.

Acordul va explora nevoia de a dezvolta proiecte noi de infrastructură de energie bazată pe combustibili fosili și moduri de încurajare a companiilor europene să investească în explorarea gazelor naturale și producție în Israel și Egipt.

Însă memorandumul de înțelegere, care ar dura nouă ani după semnarea lui, nu va creea obligații juridice sau financiare pentru UE, potrivit proiectului.

Activiștii și-au exprimat îngrijorările privind impactul negativ pe care aceste noi acorduri îl pot avea asupra mediului și ce înseamnă ele pentru politicile climatice ale UE pe termen lung.

Având în vedere că UE promite să reducă importurile sale de gaze rusești cu două treimi în acest an și să renunțe la comerțul cu surse de energie cu Moscova până în 2027, blocul comunitar vrea să diversifice stocurile sale de energie și să importe 10 milioane de tone de hidrogen regenerabil până la sfârșitul deceniului.

În afară de Egipt, alte țări precum Azerbaidjan sunt văzute ca potențiale surse alternative la importurile UE, având în vedere că depozitele Rusiei reprezintă aproape 40% din toate importurile de gaze.

Egiptul, care va găzdui următoarea Conferință ONU asupra Schimbărilor Climatice (COP27) în noiembrie, încă nu s-a alăturat Promisiunii Globale a Metanului care își propune să reducă rapid emisiile de metan cu efect asupra încălzirii globale.

#gaz natural #memorandum #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Europa se confruntă cu o nouă presiune pe piața carburanților, iar motorina a ajuns în centrul crizei. Marja dintre prețul angro al motorinei și cel al țițeiului a trecut pentru prima dată de 100 de dolari pe baril, ajungând la aproximativ 104 dolari în sudul Europei.

Pe piața internațională ar lipsi în prezent între 1,3 și 1,4 milioane de barili de motorină pe zi, adică aproximativ 15–20% din volumele tranzacționate în mod normal. Restricțiile asupra exporturilor rusești, scăderea stocurilor și problemele de aprovizionare din Asia pun și mai multă presiune pe piața europeană.

Situația este atât de tensionată încât Europa caută motorină la mii de kilometri distanță. Aproximativ 90.000 de tone de motorină sunt transportate din Coreea de Sud spre nord-vestul Europei, pe o rută de peste 12.000 de mile, adică aproximativ 19.000 de kilometri. Europa a importat, de asemenea, motorină din Mexic în august, pentru prima dată în ultimii șapte ani.

În India, rafinăriile încearcă să acopere o parte din deficit și funcționează la 105–108% din capacitatea nominală. Producătorii indieni pun accent pe motorină, inclusiv în detrimentul combustibilului pentru aviație, pe fondul cererii ridicate și al deficitului mondial de distilate.

Presiunea vine și dinspre petrol. Țițeiul a trecut din nou de 100 de dolari pe baril, după escaladarea conflictului dintre Statele Unite și Iran. WTI a depășit 102 dolari, iar Brent a ajuns la peste 107 dolari pe baril.

În același timp, Europa intră în toamnă cu depozitele de gaze umplute în proporție de aproximativ 67%. La 8 septembrie, nivelul era de 67,3%, cu circa 12,8 miliarde de metri cubi mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Mai multe state europene au început deja să intervină pentru a limita efectul scumpirilor. Italia a prelungit reducerea fiscală pentru motorină, cu un efect de aproximativ 17 eurocenți pe litru, în timp ce Germania limitează majorările de preț la benzinării la o singură dată pe zi. Bulgaria oferă compensații consumatorilor vulnerabili, iar Turcia folosește un mecanism fiscal prin care încearcă să amortizeze automat creșterile de preț.

Problema este că reducerile de taxe și compensațiile pot tempera prețul plătit de consumatori, dar nu pot rezolva lipsa fizică de motorină. Iar efectele nu se opresc la stațiile de alimentare: motorina este esențială pentru transport, agricultură, logistică, construcții și industrie, astfel că scumpirea ei poate ajunge în prețurile alimentelor și ale altor bunuri și servicii.

#criza carburanților #Europa #motorina