VIDEO Ministra de Interne anunță ultimele informații despre camioanele de la vamă: Cât de lungi sunt rândurile?

Ministra de Interne anunță că temporar situația de la vamă a fost deblocată. Oficiala susține că timpul de așteptare pentru șoferi s-a redus de trei ori.

Ana Revenco menționează că la frontiera moldo-română un camion trece în 14 minute formalitățile. Conform ei, în perioada 2-13 iunie, peste 12.000 de camioane au traversat hotarul dintre Moldova și România. Peste 500 de TIRuri au traversat frontiera de la miezul nopții, precizează șefa de la MAI, cele mai multe dintre ele părăsind țara pe la Leușeni.

„Autocamioanele la frontiera de stat moldo-română, aflate pe sensul de ieșire se prezintă precum urmează: Leușeni-Albița – linia de așteptare constituie până la doi kilometri, Costești-Stânca – 500 de metri, Giurgiulești-Galați – 1 kilometru, Ungheni-Sculeni – 1,5 kilometri, Cahul-Oancea – circa 100 de metri”, a spus Revenco în cadrul unui briefing.

Începând de miercuri, la Leușeni urmează să fie implementat proiectul pilor de vămuire comună, potrivit oficialei. Ea a menționat că au fost luate anumite măsuri care să reglementeze procesul.

Problema camioanele care stau în rând la vamă nu este una nouă, iar șoferii petreceau câte 48 de ore în rând anterior. După izbucnirea războiului în Ucraina, ei anunțau că timpul de așteptare a ajuns la cinci zile și cereau autorităților din Moldova și România implementarea soluțiilor comune. Natalia Gavrilița a discutat subiectul cu omologul său român, Nicolae Ciucă, iar Guvernul de la Chișinău a anunțat implementarea vămuirii comune și a precizat că va acorda asistență psihologică și medicală, dar și vă va instala spații speciale unde conducătorii vehiculelor își pot satisface necesitățile alimentare, de igienă și de odihnă.

#Albița #camioane #frontieră

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.