Banii ies din umbră: firmele încetează să economisească și încep să construiască

După o perioadă îndelungată de acumulare pasivă de lichidități, companiile din Republica Moldova încep să retragă bani din bănci pentru a-i investi în economie, semn al unei încrederi sporite în viitorul afacerilor. În prima jumătate a anului 2025, depozitele persoanelor juridice au început să scadă lunar cu circa 85 de milioane de lei – o tendință considerată pozitivă de economistul Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la IDIS „Viitorul”.

„Este pentru prima dată după mulți ani când asistăm la o scădere constantă a depozitelor mediului de afaceri. Acest lucru arată că antreprenorii nu mai stau în expectativă, ci încep să investească”, a declarat Ioniță în cadrul emisiunii „Analize economice”, difuzată pe 1 august 2025.

Potrivit datelor prezentate de analist, în timp ce în 2023 firmele depuneau lunar la bănci 1,5 miliarde de lei, în 2025 tendința s-a inversat. În paralel, creditarea netă a oamenilor de afaceri (credite contractate minus depozite) a devenit pozitivă pentru prima dată în doi ani și trei luni, semn că afacerile încep din nou să se finanțeze pentru dezvoltare, nu doar să economisească.

„Până acum, oamenii de afaceri își țineau propriii bani în depozite și preferau să nu riște. Astăzi vedem invers: iau credite și reduc depozitele – adică investesc. Este un semnal de revigorare economică”, a precizat expertul.

Pe de altă parte, populația continuă să economisească: în prima jumătate a anului, moldovenii au depus în bănci în medie 768 de milioane de lei pe lună. Totuși, pentru prima dată după mai mulți ani, economiile nete ale populației au scăzut cu 1,6 miliarde de lei. „Oamenii au început să se împrumute mai mult decât să economisească – ceea ce, în contextul post-criză, e un semn bun. Economia are nevoie de consum pentru a funcționa”, afirmă Ioniță.

În lipsa unor instrumente investiționale atractive, majoritatea moldovenilor își păstrează economiile în bănci sau în numerar. Expertul subliniază că doar 2/3 din depozite sunt în lei moldovenești – cel mai ridicat nivel din istorie. În acest context, el încurajează populația să exploreze și alte forme sigure de economisire, cum ar fi hârtiile de valoare de stat.

„În 2022, statul oferea o dobândă de 20,4% pentru hârtiile de valoare de stat pe doi ani, în timp ce băncile ofereau doar 7,4%. Diferența este semnificativă. Dacă nu vrei să investești în imobiliare, titlurile de stat sunt o alternativă rezonabilă”, a adăugat Ioniță.

Raportate la PIB, depozitele au atins în prima jumătate a anului curent un nivel de 39,8%, menținând trendul din 2024. În trecut, aceste procente au variat între 32,5% și 43,4%, reflectând dinamica economisirii în diferite cicluri economice. În concluzie, economistul susține că temperarea creșterii depozitelor nu este un semn de slăbiciune, ci unul de activizare a capitalului și, implicit, de relansare economică.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#economie #bani #credite

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.