Rusia își trimite petrolul pe o rută mai lungă și mai scumpă ca să evite capturarea

30 Aug. 2026, 11:44
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
30 Aug. 2026, 11:44 // Actual //  Ursu Victor

Tancurile petroliere asociate „flotei din umbră” a Rusiei ar fi început să evite Canalul Mânecii și să facă un ocol considerabil pe lângă coasta de vest a Irlandei, în încercarea de a reduce riscul confiscării petrolului rusesc sancționat de autoritățile britanice și franceze, scrie The Sunday Times.

Serviciul Naval Irlandez a înregistrat o creștere de 189% a numărului de tranzituri ale navelor considerate parte a „flotei din umbră” în largul coastei de vest a țării. Numărul acestora ar fi urcat de la 132, în perioada ianuarie-septembrie a anului trecut, la 382 în acest an, dintre care 303 au fost consemnate începând din martie.

Schimbarea traseului ar fi fost accelerată de confiscarea, în luna iunie, a tancului petrolier „Smyrtos”, care transporta peste 700.000 de barili de petrol rusesc și încerca să traverseze Canalul Mânecii.

Incidentul ar fi provocat îngrijorare în rândul operatorilor „flotei din umbră”, iar navele asociate Rusiei au început să evite, pe cât posibil, ruta prin Canalul Mânecii.

Surse din Ministerul britanic al Apărării susțin că numărul tranziturilor acestor nave prin Canalul Mânecii a coborât între timp la un nivel minim, deși tancurile continuă să navigheze prin Marea Nordului.

După interceptarea „Smyrtos”, operațiunile de monitorizare a navelor militare și comerciale rusești în apele teritoriale britanice ar fi crescut cu 25% de la începutul anului.

Fostul șef al Statului Major al Forțelor de Apărare irlandeze, Mark Mellett, susține că riscul confiscării a devenit prea mare pentru Moscova.

„Rusia este obligată să-și redirecționeze livrările de petrol pentru că nu poate risca consecințele financiare ale confiscării petrolului său de către autoritățile britanice sau franceze”, a declarat Mellett.

Ocolirea Irlandei vine însă cu costuri considerabile. Canalul Mânecii reprezintă cea mai rapidă rută pentru tancurile care pleacă din terminalele petroliere nordice ale Rusiei spre cumpărătorii din Asia și zona Mediteranei.

Traseul mai lung prin Atlantic înseamnă un consum mai mare de combustibil, cheltuieli suplimentare cu echipajele, costuri de navlosire și exploatare mai ridicate. În același timp, fiecare navă petrece mai multe zile pe mare, ceea ce reduce numărul curselor pe care le poate efectua și, implicit, poate diminua veniturile obținute din exporturile de petrol.

Pentru Moscova, aceste costuri suplimentare ar fi însă preferabile riscului pierderii încărcăturii și scoaterii unei nave din circuit.

Creșterea spectaculoasă a traficului în largul Irlandei provoacă însă alte temeri. Atlanticul de Nord este cunoscut pentru condițiile dificile de navigație, iar multe dintre navele „flotei din umbră” sunt vechi și insuficient întreținute.

„Ele reprezintă un pericol real. Dacă una dintre ele ar suferi un accident în largul Irlandei, ar fi o catastrofă”, avertizează Mellett, referindu-se la riscul unei deversări masive de petrol.

Autoritățile și experții sunt preocupați și de infrastructura submarină. În zonele din jurul Irlandei trec numeroase cabluri care asigură comunicațiile dintre Europa și America de Nord.

Mellett amintește că nave asociate „flotei din umbră” au fost implicate anterior în incidente în Marea Baltică și în Scandinavia, unde ancorele unor vase au intrat în contact cu infrastructura submarină.

Deocamdată, nu a fost raportată deteriorarea unor cabluri submarine în apele irlandeze în legătură cu aceste nave. Surse din serviciile de informații citate de publicația britanică susțin însă că Rusia ar fi cartografiat amplasarea infrastructurii și ar fi elaborat scenarii pentru sabotarea acesteia.

Elisabeth Braw, expertă în domeniul amenințărilor asupra infrastructurii submarine la Atlantic Council, avertizează că Irlanda dispune de capacități militare limitate pentru a reacționa în cazul unui incident provocat de o navă rusească în apropierea coastelor sale.

30 Aug. 2026, 11:29
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
30 Aug. 2026, 11:29 // Actual //  Ursu Victor

Depopularea zonelor rurale din Spania a ajuns, în unele locuri, la dimensiuni dramatice. Într-un cătun izolat din munții Sierra de Segura, din provincia Jaén, dintre cele 14 locuințe existente doar una mai este ocupată permanent. Singurul locuitor este Paco, un bărbat de aproape 70 de ani care refuză să abandoneze locul în care s-a născut, potrivit noticiastrabajo.es.

Așezarea aparține municipiului Santiago-Pontones și se află la aproximativ 1.200 de metri altitudine. Paco locuiește aici singur pe tot parcursul anului, într-un loc în care odinioară existau numeroase familii, o școală, un magazin, un fierar și chiar o croitoreasă.

Odată cu trecerea anilor, locuitorii au plecat spre alte regiuni ale Spaniei în căutarea locurilor de muncă, iar casele au rămas, una câte una, pustii.

Situația neobișnuită a atras inclusiv atenția emisiunii „Comando Actualidad” de la televiziunea publică spaniolă TVE. Paco glumește că așezarea este practic a lui, pentru că îndeplinește toate rolurile: este „primarul, polițistul și omul care face curat”.

Viața într-un asemenea loc nu este însă deloc simplă. Cel mai apropiat supermarket se află la aproximativ 30 de kilometri, astfel că bărbatul merge la cumpărături, de regulă, o singură dată pe lună. În rest, se bazează inclusiv pe produsele obținute local și pe metode tradiționale de păstrare a alimentelor.

Cea mai dificilă perioadă este iarna. Temperaturile pot coborî până aproape de minus 20 de grade Celsius, iar ninsorile au izolat în trecut cătunul timp de săptămâni întregi.

Odată cu înaintarea în vârstă, Paco recunoaște că există și o teamă: să nu i se întâmple ceva în timp ce este singur, fără ca cineva să afle. Păstrează totuși legătura cu câțiva oameni care trăiesc în alte cătune din apropiere.

„Aici este multă calitate a vieții, dar foarte puțină varietate”, descrie unul dintre aceștia traiul în regiune.

În ciuda izolării, a distanțelor și a iernilor aspre, Paco spune că nu s-a gândit să-și abandoneze definitiv casa.

„Pentru că iubesc natura. Asta este ceea ce am trăit dintotdeauna”, explică el.

Pentru ultimul locuitor permanent, liniștea, natura și posibilitatea de a trăi fără agitația orașelor compensează lipsa serviciilor și izolarea. Paco este însă conștient că, odată cu el, s-ar putea încheia și istoria așezării.

„Oamenii ca mine sunt pe cale de dispariție. Asta va dispărea”, spune bărbatul.

Iar concluzia sa descrie poate cel mai bine amploarea fenomenului de depopulare care afectează o parte din Spania rurală: „Când voi termina eu, se termină și satul”.