Cine vrea să jefuiască Moldova? Licitația centralelor de cogenerare, deturnată spre oferte cu 40% mai scumpe

Procedura de licitație pentru instalarea centralelor de cogenerare de înaltă eficiență la CT Vest și CET Sursa 3, o investiție de peste 81 milioane de euro din cadrul proiectului PIESACET-2 — a ajuns într-un moment complicat. În timp ce mai mulți participanți acuză trucarea licitației și excluderea abuzivă a unor ofertanți, Ministerul Energiei confirmă oficial că statul nu poate susține financiar ofertele rămase în concurs, iar Banca Mondială trimite la Chișinău o misiune energetică în perioada 24–27 noiembrie 2025 pentru clarificări urgente.

Proiectul, finanțat de Banca Mondială prin BIRD și gestionat de UCIPE, vizează instalarea unor motoare de cogenerare la CT Vest și CET Sursa 3, precum și modernizarea rețelelor de transformare și distribuție. Valoarea totală a pachetului este de 92 milioane de euro, din care componenta de cogenerare reprezintă 81 milioane de euro. Prima licitație internațională a fost lansată în 2023, însă anulată în 2024; o procedură nouă a fost deschisă la finalul anului 2024, după revizuirea documentației.

La licitație s-au înscris patru companii: BCC Group (Azerbaidjan), consorțiul condus de Iltechno (Turcia), Onur Group (Turcia) și Synergy Construct (Ungaria). Ulterior, UCIPE a descalificat BCC Group și Synergy Construct, invocând motive procedurale. În cazul BCC Group, decizia s-a bazat pe o presupusă neconformitate a documentului Bid Security, deși compania susține că a respectat exact indicațiile UCIPE — inclusiv formula privind valabilitatea garanției până la 25 octombrie 2025, dată comunicată chiar de autorități.

Rămase în concurs, ofertele liderilor turci au ridicat semne de întrebare: Iltechno a înaintat un preț de 111,5 milioane euro, iar Onur Group — 114 milioane euro. Diferența față de valoarea estimată a proiectului (81 milioane euro) și față de oferta BCC Group — 75,5 milioane euro, care nu a fost deschisă oficial, dar a fost comunicată în corespondența cu autoritățile — conturează o posibilă supralicitate de aproximativ 36 milioane euro.

Într-o adresare oficială emisă pe 17 octombrie 2025, Ministerul Energiei confirmă că statul nu poate susține prețurile ofertate de companiile rămase în licitație, precizând că acestea „depășesc semnificativ limitele bugetare stabilite” și că procedura trebuie reevaluată pentru a asigura eficiența financiară și sustenabilitatea proiectului. Totodată, ministerul recunoaște existența sesizărilor venite din partea ofertanților eliminați, care contestă deciziile UCIPE, și notează că un preț atât de ridicat ar pune în pericol capacitatea Republicii Moldova de a implementa proiecte energetice strategice.

Presa economică și surse din sector avertizează că o eventuală atribuire a contractului la un preț majorat cu peste 36 milioane euro ar genera un prejudiciu substanțial bugetului de stat, estimat la circa 700 milioane lei.

În paralel, Banca Mondială a anunțat o misiune la Chișinău între 24 și 27 noiembrie 2025, cu obiectivul de a discuta situația proiectului, acoperirea eventualului deficit de finanțare, etapele licitației controversate și pregătirea sectorului energetic pentru iarnă. Reprezentanții Băncii Mondiale urmează să prezinte și rezultatele modelului financiar actualizat pentru Termoelectrica, dar și recomandări pentru continuarea proiectului.

La sfârșitul săptămânii trecute, redacția BANI.MD a transmis ministrului Energiei, Dorin Junghietu, un set de patru întrebări referitoare la licitația pentru centralele de cogenerare de la Termoelectrica. Astăzi, 24 noiembrie, redacția a revenit cu un nou mesaj, iar ministrul ne-a direcționat către echipa de comunicare. În consecință, întrebările au fost expediate serviciului de comunicare al ministerului.

Întrebările adresate sunt următoarele:

Cum explică Ministerul diferența de peste 36 milioane de euro dintre prețul estimat (81 milioane euro) și ofertele rămase în concurs (111,5–114 milioane euro) pentru proiectul centralelor de cogenerare de la Termoelectrica?
Consideră Ministerul Energiei că această diferență reprezintă un risc substanțial de prejudiciu pentru bugetul de stat?
A fost solicitată o expertiză tehnică independentă pentru a determina dacă ofertele companiilor turcești sunt justificate sau artificial umflate?
Ministerul afirmă că statul „nu-și poate permite” aceste prețuri. Care este, în acest context, motivul pentru care licitația nu a fost suspendată imediat?

Redacția BANI.MD va publica răspunsurile Ministerului Energiei imediat ce acestea vor fi furnizate.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#cogenerare #termoelectrica #licitatie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irakul a majorat puternic discounturile pentru petrolul livrat în luna octombrie, oferind reduceri de până la 37 de dolari pe baril față de cotațiile de referință regionale, potrivit informațiilor obținute de Bloomberg.

Compania petrolieră de stat SOMO a oferit țițeiul Basrah Medium cu un discount de 34,5 dolari pe baril, iar Basrah Heavy cu până la 37 de dolari sub prețul de referință aplicabil pieței de destinație. Documentele datate 29 septembrie vizează livrările programate între 1 și 31 octombrie.

Reducerile sunt semnificativ mai mari decât cele oferite pentru lunile anterioare. În august și septembrie, discounturile pentru petrolul irakian au fost, în general, sub 30 de dolari pe baril.

Pentru livrările către Asia, prețurile de referință sunt calculate în raport cu media cotațiilor Oman și Dubai. Pentru Europa este utilizat Brent, iar pentru livrările către America de Nord și de Sud Argus Sour Crude Index.

Potrivit Bloomberg, reducerea agresivă a prețurilor arată dificultățile cu care se confruntă Irakul în transportul petrolului pe fondul războiului din Orientul Mijlociu. Poziția geografică și dependența de rutele maritime din Golful Persic fac exporturile irakiene mai vulnerabile decât cele ale unor producători vecini.

Irakul nu dispune nici de o flotă proprie importantă de petroliere, ceea ce obligă Bagdadul să ofere discounturi mari pentru a atrage cumpărători și pentru a compensa riscurile și costurile suplimentare ale transportului.

Șeful SOMO, Ali Nizar, declara pe 20 septembrie că intensificarea concurenței dintre producătorii din Golf a determinat o parte dintre cumpărătorii tradiționali ai petrolului irakian să se orienteze spre alți furnizori care oferă condiții mai avantajoase.

Presiunea este amplificată și de creșterea puternică a costurilor de transport maritim. Lipsa superpetrolierelor disponibile a scumpit navlul la nivel global, iar unele tranzacții au devenit neprofitabile chiar și în condițiile unor reduceri importante la prețul petrolului.

Prin urmare, discounturile de până la 37 de dolari pe baril reprezintă o încercare a Irakului de a-și menține fluxurile de export într-un context în care riscurile geopolitice și costurile logistice au crescut semnificativ.

#Irak #petrol #reducere