Borger Borgenhaug își privește lacul liniștit din Lucerna, Elveția, dar recunoaște că îi lipsesc nepoții și mirosul mării nordice. Fostul tâmplar devenit magnat imobiliar spune că acesta este prețul pe care îl plătește pentru a scăpa de taxa pe avere întărită de Norvegia – o taxă anuală care a împins sute de milionari să părăsească țara, în timp ce alimentează unul dintre cele mai egalitare modele sociale din lume. „Climatul politic din Norvegia a devenit din ce în ce mai ostil antreprenorilor”, a declarat el pentru Reuters, după ce a părăsit țara în 2022, scrie REUTERS.

Cu o taxă pe avere introdusă încă din 1892 și o cultură a transparenței fiscale (declarațiile de impozit ale tuturor cetățenilor sunt publice), Norvegia este unul dintre statele cu cea mai lungă tradiție în impozitarea celor bogați. Modelul său este urmărit atent de țări precum Marea Britanie, Franța, Italia sau chiar orașe ca New York, în timp ce dezbaterile despre taxarea averilor se intensifică.

Concluzia generală a experților: taxa pe avere sperie o parte dintre milionari, dar dacă este aplicată pe un bazin suficient de larg, veniturile generate rămân substanțiale.

Contribuabilii plătesc 1% pentru avere netă cuprinsă între 1,76 milioane și 20,7 milioane coroane (174.000–2 milioane USD) și 1,1% pentru sumele care depășesc acest prag. În 2023, exact 671.639 de persoane – aproximativ 12% din populație – au plătit acest impozit.

Locuința principală beneficiază de o reducere de 75% din valoarea impozabilă, iar acțiunile și proprietățile comerciale de un discount de 20%. Datoriile sunt deductibile, iar activele deținute în străinătate sunt incluse în calcul.

Părăsirea Norvegiei nu mai este o scăpare. Din 2022, emigrarea declanșează o taxă de ieșire de 37,8% pe câștigurile nerealizate de peste 3 milioane coroane, iar în 2024 au fost eliminate portițele care permiteau amânarea plății la nesfârșit.

Efectele se văd: potrivit think-tank-ului Civita, 261 de persoane cu averi de peste 10 milioane coroane au emigrat în 2022 și 254 în 2023 – de peste două ori rata obișnuită. Revista Kapital arată că 105 dintre cei mai bogați 400 de norvegieni trăiesc deja în străinătate sau au transferat averea rudelor. Partidul Socialist de Stânga a expus fotografiile lor pe un „perete al rușinii”.

Susținătorii afirmă că taxa pe avere este un mecanism de redistribuire esențial într-o țară fără impozit pe moștenire (eliminat în 2014), dar extrem de bogată datorită petrolului, transportului maritim și pescuitului.

Norvegia direcționează toate veniturile din petrol într-un fond suveran – cel mai mare din lume – și limitează retragerile la 3% din valoarea acestuia. Astfel, statul are nevoie de alte surse de venit stabile.

„Taxa pe avere face sistemul fiscal mult mai progresiv decât impozitul pe venit singur”, spune Ellen Reitan, vice-ministru de Finanțe. Veniturile din această taxă au crescut în pofida exodului și reprezintă acum 0,6% din PIB, o pondere semnificativă.

Cercetările statistice arată că antreprenorii au lichidități suficiente pentru a plăti impozitul, iar povara cade aproape exclusiv pe cei foarte bogați. Există chiar studii care arată că taxa stimulează investițiile în capital uman. Norvegia rămâne una dintre cele mai egalitare țări din lume și se clasează sus în topurile privind ușurința de a face afaceri.

Un sondaj realizat înainte de alegerile din septembrie arată că 39% dintre norvegieni vor menținerea sau creșterea taxei pe avere, în timp ce doar 28% cer abolirea ei.

Guvernul laburist dorește o reformă fiscală amplă în următorii doi ani, dar cu o condiție clară: taxa pe avere rămâne.

Criticii avertizează că modelul norvegian descurajează capitalul autohton și pune presiune pe antreprenori.

„Sistemul face firmele norvegiene mai puțin competitive internațional”, spune Knut-Erik Karlsen, antreprenor care și-a mutat recent afacerile în Elveția. Norvegia taxează câștigurile de capital – spre deosebire de Elveția – și are costuri ridicate ale muncii.

Cercetătorii estimează că noile măsuri vor reduce producția Norvegiei cu 1,3% pe termen lung. Startup-urile sunt lovite cel mai dur: fondatorii trebuie să plătească taxe pe capital mult înainte ca afacerile lor să genereze profit.

„Nu aș fi putut construi în Norvegia ce am construit în SUA”, spune Are Traasdahl, antreprenor în tehnologie stabilit în America.

Norvegia are unul dintre cele mai mici niveluri de capital de risc din Europa, la jumătate din cel al Suediei și mult în urma SUA. Mulți moștenitori părăsesc țara înainte de a prelua controlul companiilor familiei pentru a evita presiunea fiscală.

Deocamdată, niciun stat nu pare dispus să copieze modelul. Franța a renunțat la o taxă de 2% pe marile averi, Marea Britanie a exclus explicit o astfel de măsură, iar Italia doar ajustează discret regimul fiscal pentru străini bogați.

În același timp, milionarii continuă să emigreze. Norvegia este pe cale să mai piardă 150 de persoane cu avere mare în 2025. La nivel global, Marea Britanie conduce clasamentul cu 16.500 de plecări, după ce a eliminat facilitățile fiscale pentru rezidenții străini.

Modelul norvegian funcționează într-o societate coezivă, extrem de bogată și cu un stat robust. Însă nu este universal. Economiștii subliniază că orice taxă pe avere implică un compromis.

„Fără taxa pe avere avem mai multă inegalitate; cu taxa pe avere, avem mai puțin capital pentru startup-uri”, spune profesorul Robert Iacono de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Norvegia. „Politica trebuie să găsească echilibrul”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!