ANRE intră în scandalul tarifelor și dezvăluie ce se ascunde în factura la gaz

Prețul reglementat la gazele naturale plătit de consumatorii din Republica Moldova nu reprezintă doar costul de achiziție al gazului, ci o sumă de componente stabilite conform legii și metodologiilor de reglementare, precizează Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), în contextul polemicilor din spațiul public privind „suprataxarea” populației.

Potrivit Agenției, costul de achiziție inclus în tarif este o medie ponderată anuală a tuturor achizițiilor realizate pe parcursul anului, nu un preț spot dintr-o anumită zi. „Prețul reflectă variațiile sezoniere ale pieței și costurile logistice aferente aducerii gazelor până în sistemul național”, explică regulatorul, arătând că scopul acestui model este asigurarea stabilității și continuității furnizării pe întreaga perioadă de reglementare.

ANRE precizează că tarifele de transport și distribuție sunt stabilite strict pe baza costurilor necesare și justificate ale operatorilor și nu generează profituri nejustificate, fiind aplicate tuturor furnizorilor în mod nediscriminatoriu. Totodată, componenta de corectare a venitului reglementat, cunoscută ca „devieri tarifare”, „nu reprezintă nici profit, nici pierdere”, ci reflectă diferențele dintre veniturile acceptate în tarif și cele efectiv realizate. Aceste diferențe sunt ulterior recuperate sau restituite prin mecanismele de ajustare aprobate de ANRE.

Regulatorul arată că, în anumite perioade, furnizorul poate cumpăra gaze la un preț mai mare decât media anuală inclusă în tarif, ceea ce generează un deficit temporar, iar în alte perioade poate cumpăra mai ieftin, ceea ce produce un excedent. „Este eronată interpretarea deficitului ca pierdere și a excedentului ca profit sau schemă de furt”, subliniază ANRE, precizând că la final de an aceste diferențe sunt compensate astfel încât consumatorii să plătească un preț corect și transparent.

Conform structurii actuale a prețului reglementat pentru consumatorii casnici, costul de achiziție a gazelor este de 9 381 lei pentru mia de metri cubi, adică aproximativ 9,38 lei pe metru cub sau circa 46 euro/MWh, ceea ce reprezintă aproximativ 60% din tarif. Transportul gazelor reprezintă 254 lei/1000 m³, adică circa 2% din structură, distribuția – 4 401 lei, adică aproximativ 28%, cheltuielile furnizorului – circa 4%, iar rentabilitatea acestuia mai puțin de 1%. Devierile tarifare acumulate în 2024 și incluse spre recuperare în 2025 reprezintă 750 lei/1000 m³, aproximativ 5% din tarif.

Potrivit ANRE, aproximativ 60% din banii plătiți de consumatori merg direct pentru achiziția gazelor, iar restul de circa 40% acoperă costurile proprii ale furnizorului și serviciile de sistem – transport și distribuție – în baza tarifelor aprobate de Agenție.

În prezent, consumatorii din Republica Moldova achită 16,74 lei pentru un metru cub de gaz.

Precizările vin în contextul în care membrul Consiliului Energocom, Alexandr Slusari, l-a contrazis pe fostul consilier municipal Ruslan Verbițchi, care a susținut că statul ar cumpăra pentru 2026 circa 782 de milioane de metri cubi de gaze la un preț mediu de 410 euro mia de metri cubi, pentru aproximativ 320 de milioane de euro, în timp ce populația ar urma să achite prin tarife circa 667 de milioane de euro.

Pentru mai multe știri urmărește-ne

pe TELEGRAM!

#tarif #gaz #scandal #ANRE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Europa se confruntă cu o nouă presiune pe piața carburanților, iar motorina a ajuns în centrul crizei. Marja dintre prețul angro al motorinei și cel al țițeiului a trecut pentru prima dată de 100 de dolari pe baril, ajungând la aproximativ 104 dolari în sudul Europei.

Pe piața internațională ar lipsi în prezent între 1,3 și 1,4 milioane de barili de motorină pe zi, adică aproximativ 15–20% din volumele tranzacționate în mod normal. Restricțiile asupra exporturilor rusești, scăderea stocurilor și problemele de aprovizionare din Asia pun și mai multă presiune pe piața europeană.

Situația este atât de tensionată încât Europa caută motorină la mii de kilometri distanță. Aproximativ 90.000 de tone de motorină sunt transportate din Coreea de Sud spre nord-vestul Europei, pe o rută de peste 12.000 de mile, adică aproximativ 19.000 de kilometri. Europa a importat, de asemenea, motorină din Mexic în august, pentru prima dată în ultimii șapte ani.

În India, rafinăriile încearcă să acopere o parte din deficit și funcționează la 105–108% din capacitatea nominală. Producătorii indieni pun accent pe motorină, inclusiv în detrimentul combustibilului pentru aviație, pe fondul cererii ridicate și al deficitului mondial de distilate.

Presiunea vine și dinspre petrol. Țițeiul a trecut din nou de 100 de dolari pe baril, după escaladarea conflictului dintre Statele Unite și Iran. WTI a depășit 102 dolari, iar Brent a ajuns la peste 107 dolari pe baril.

În același timp, Europa intră în toamnă cu depozitele de gaze umplute în proporție de aproximativ 67%. La 8 septembrie, nivelul era de 67,3%, cu circa 12,8 miliarde de metri cubi mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Mai multe state europene au început deja să intervină pentru a limita efectul scumpirilor. Italia a prelungit reducerea fiscală pentru motorină, cu un efect de aproximativ 17 eurocenți pe litru, în timp ce Germania limitează majorările de preț la benzinării la o singură dată pe zi. Bulgaria oferă compensații consumatorilor vulnerabili, iar Turcia folosește un mecanism fiscal prin care încearcă să amortizeze automat creșterile de preț.

Problema este că reducerile de taxe și compensațiile pot tempera prețul plătit de consumatori, dar nu pot rezolva lipsa fizică de motorină. Iar efectele nu se opresc la stațiile de alimentare: motorina este esențială pentru transport, agricultură, logistică, construcții și industrie, astfel că scumpirea ei poate ajunge în prețurile alimentelor și ale altor bunuri și servicii.

#criza carburanților #Europa #motorina