Producătorii de energie verde vor primi bani dacă sunt obligați să oprească centralele. Costurile vor intra în tarife

Producătorii de energie regenerabilă ar putea primi compensații financiare atunci când li se va cere să reducă sau chiar să oprească temporar producția pentru a menține echilibrul sistemului electroenergetic. ANRE a elaborat o metodologie, supusă consultărilor publice, care stabilește când poate fi luată o asemenea măsură, cum va fi calculată energia nelivrată și câți bani vor putea recupera producătorii afectați.

Potrivit notei informative, la sfârșitul lunii mai 2026, capacitatea totală de producere din surse regenerabile ajunsese la aproximativ 1 067,86 MW, după creșteri de ordinul sutelor de MW anual în perioada 2022–2025.

Dezvoltarea rapidă a parcurilor fotovoltaice și eoliene vine însă și cu o problemă pentru sistem. În anumite ore, în special atunci când producția solară este mare, iar consumul scăzut, cantitatea de energie produsă poate depăși necesarul intern sau capacitatea de transport către țările vecine. În astfel de situații pot apărea congestii în rețea, iar Moldelectrica ar putea fi nevoită să limiteze temporar producția unor centrale. Metodologia prevede însă că reducerea sau oprirea producției regenerabile trebuie să rămână o măsură de ultimă instanță. Aceasta va putea fi aplicată atunci când nu există alte soluții, au fost epuizate măsurile disponibile pe piața de echilibrare, iar alternativele rămase ar genera costuri disproporționate sau riscuri serioase pentru securitatea rețelei.

Necesitatea mecanismului este explicată și prin dezvoltarea încă modestă a pieței de echilibrare. În prezent, potrivit documentului, sunt înregistrați doar doi furnizori calificați pe piața serviciilor de sistem și câțiva pe piața serviciilor de echilibrare. În aceste condiții, posibilitățile operatorului de a corecta dezechilibrele exclusiv prin mecanisme de piață sunt limitate.

Un element important din document este și limita privind amploarea unor asemenea intervenții. ANRE face referire la un plafon orientativ de 5% din energia anuală produsă de instalațiile regenerabile conectate la rețea. În aceste condiții, autoritatea estimează că volumul energiei pentru care vor trebui achitate compensații ar urma să rămână „mic spre moderat”.

Producătorii afectați vor fi despăgubiți pentru veniturile pe care le pierd din cauza reducerii producției. În linii generale, calculul va porni de la cantitatea de energie care ar fi putut fi produsă, dar nu a mai fost livrată, înmulțită cu prețul relevant al energiei electrice. Pentru energia comercializată pe piață va fi utilizat, după caz, prețul de închidere al pieței pentru ziua următoare, iar pentru centralele care vând la preț reglementat va fi luat în calcul prețul reglementat. Pentru anumite centrale regenerabile poate fi inclusă și valoarea garanțiilor de origine.

Cantitatea de energie nelivrată va fi stabilită separat pentru fiecare dispoziție a dispecerului și pentru fiecare interval de decontare. În cazul centralelor monitorizate în timp real, se va calcula diferența dintre puterea disponibilă și puterea maximă pe care operatorul a permis centralei să o producă. Dacă centrala este oprită complet, puterea permisă va fi considerată zero.

Totodată, metodologia încearcă să împiedice dubla compensare. Dacă producătorul urmează să primească oricum bani pentru energia respectivă în baza contractelor sau a poziției sale comerciale, venitul ratat pentru cantitatea respectivă va fi considerat zero.

După o asemenea intervenție, operatorul de sistem va avea la dispoziție 12 zile lucrătoare de la sfârșitul lunii pentru a transmite producătorului calculul energiei nelivrate și nota de decontare, inclusiv valoarea totală a compensației datorate.

Deocamdată, ANRE nu indică o sumă totală care ar putea fi cheltuită anual pentru aceste despăgubiri. Autoritatea recunoaște că, în lipsa unui istoric suficient al reducerilor de producție și a unor estimări clare privind volumele viitoare, costurile nu pot fi calculate cu precizie în avans.

Cert este însă că banii nu vor veni direct din bugetul de stat. Compensațiile vor fi achitate de operatorul de sistem, iar costurile vor fi ulterior reflectate în tariful reglementat de transport al energiei electrice și, eventual, în componentele tarifare aferente conducerii centralizate a sistemului. Aceste cheltuieli vor trebui verificate și justificate de ANRE în procesul de aprobare a tarifelor, pentru a evita transferarea către consumatori a unor costuri nejustificate.

ANRE consideră că impactul asupra consumatorilor ar trebui să fie „gestionabil și proporțional”, însă admite că aceste costuri vor fi internalizate în tarifele de rețea și, eventual, în prețurile finale achitate pentru energie.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#oprirea centralelor #producatori de energie regenerabila #despagubiri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Europa se confruntă cu o nouă presiune pe piața carburanților, iar motorina a ajuns în centrul crizei. Marja dintre prețul angro al motorinei și cel al țițeiului a trecut pentru prima dată de 100 de dolari pe baril, ajungând la aproximativ 104 dolari în sudul Europei.

Pe piața internațională ar lipsi în prezent între 1,3 și 1,4 milioane de barili de motorină pe zi, adică aproximativ 15–20% din volumele tranzacționate în mod normal. Restricțiile asupra exporturilor rusești, scăderea stocurilor și problemele de aprovizionare din Asia pun și mai multă presiune pe piața europeană.

Situația este atât de tensionată încât Europa caută motorină la mii de kilometri distanță. Aproximativ 90.000 de tone de motorină sunt transportate din Coreea de Sud spre nord-vestul Europei, pe o rută de peste 12.000 de mile, adică aproximativ 19.000 de kilometri. Europa a importat, de asemenea, motorină din Mexic în august, pentru prima dată în ultimii șapte ani.

În India, rafinăriile încearcă să acopere o parte din deficit și funcționează la 105–108% din capacitatea nominală. Producătorii indieni pun accent pe motorină, inclusiv în detrimentul combustibilului pentru aviație, pe fondul cererii ridicate și al deficitului mondial de distilate.

Presiunea vine și dinspre petrol. Țițeiul a trecut din nou de 100 de dolari pe baril, după escaladarea conflictului dintre Statele Unite și Iran. WTI a depășit 102 dolari, iar Brent a ajuns la peste 107 dolari pe baril.

În același timp, Europa intră în toamnă cu depozitele de gaze umplute în proporție de aproximativ 67%. La 8 septembrie, nivelul era de 67,3%, cu circa 12,8 miliarde de metri cubi mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut.

Mai multe state europene au început deja să intervină pentru a limita efectul scumpirilor. Italia a prelungit reducerea fiscală pentru motorină, cu un efect de aproximativ 17 eurocenți pe litru, în timp ce Germania limitează majorările de preț la benzinării la o singură dată pe zi. Bulgaria oferă compensații consumatorilor vulnerabili, iar Turcia folosește un mecanism fiscal prin care încearcă să amortizeze automat creșterile de preț.

Problema este că reducerile de taxe și compensațiile pot tempera prețul plătit de consumatori, dar nu pot rezolva lipsa fizică de motorină. Iar efectele nu se opresc la stațiile de alimentare: motorina este esențială pentru transport, agricultură, logistică, construcții și industrie, astfel că scumpirea ei poate ajunge în prețurile alimentelor și ale altor bunuri și servicii.

#criza carburanților #Europa #motorina