CFM, ruptă în două! Guvernul pregătește o lege specială ca să evite blocajul

Autoritățile pregătesc o lege specială pentru accelerarea reorganizării Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” și crearea Societății pe Acțiuni „CFM Infra”, care va administra infrastructura feroviară. Noua companie ar urma să fie înregistrată până la sfârșitul anului 2026.

Potrivit notei de fundamentare a proiectului care urmează să fie aprobat de Guvern, termenul-limită este stabilit prin Agenda de reforme aferentă Planului de creștere al Republicii Moldova pentru 2025–2027 și „nu poate fi modificat”.

Reforma presupune separarea administratorului infrastructurii feroviare de operatorii care vor presta servicii de transport de pasageri și mărfuri, în conformitate cu modelul prevăzut de Codul transportului feroviar.

În prezent, CFM se află deja într-un proces de reorganizare. Printr-o hotărâre anterioară a Guvernului a fost decisă crearea unei societăți pe acțiuni care să preia activitatea operațională de transport feroviar. Următorul pas este transformarea întreprinderii de stat rămase în S.A. „CFM Infra”, care va administra liniile, instalațiile și celelalte active de infrastructură.

Autorii proiectului avertizează că, dacă ar fi respectate integral toate procedurile prevăzute de legislația generală, reorganizarea ar putea fi finalizată abia în martie-aprilie 2027.

Pentru a evita această întârziere, proiectul propune mai multe derogări. Printre procedurile considerate prea îndelungate se numără evaluarea integrală a patrimoniului, notificarea și protecția creditorilor, consultarea salariaților și efectuarea unui control fiscal prealabil.

Astfel, evaluarea obligatorie ar urma să fie efectuată doar pentru activele care vor constitui aportul la capitalul social al „CFM Infra”. Restul bunurilor transmise noii societăți vor fi reflectate la valoarea contabilă din situațiile financiare ale CFM.

Autoritățile susțin că evaluarea integrală a întregului patrimoniu ar genera costuri de zeci de milioane de lei din bugetul de stat.

Și termenele acordate creditorilor ar urma să fie reduse. Aceștia vor fi informați în termen de cinci zile de la publicarea avizului de reorganizare și vor avea 10 zile pentru a solicita garanții sau alte măsuri de protecție a creanțelor. Totodată, creditorii nu vor putea bloca procesul de reorganizare.

Guvernul insistă că reforma nu reprezintă o privatizare. „CFM Infra” va avea capital integral de stat, iar infrastructura feroviară va rămâne în proprietatea și sub controlul statului.

În același timp, noul model ar urma să permită accesul operatorilor privați la infrastructura feroviară în condiții transparente și nediscriminatorii, contra unei taxe de utilizare a rețelei.

Reorganizarea are loc într-un moment în care CFM încearcă să iasă dintr-o perioadă financiară dificilă. În prima jumătate a anului 2026, întreprinderea a raportat un profit de aproximativ 18 milioane de lei, după o pierdere de circa 90 de milioane de lei înregistrată în 2025.

Problemele structurale rămân însă majore. Infrastructura feroviară este puternic uzată, iar pe unele sectoare trenurile circulă cu viteze de doar aproximativ 10 km/h. Parcul de locomotive și vagoane este, de asemenea, învechit.

CFM dispune de doar 12 locomotive noi, achiziționate cu sprijinul unui credit acordat de BERD, în timp ce o mare parte din restul parcului de tracțiune datează încă din anii 1980.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.