Moldova pierde avantajul de tranzit? Ucraina extinde rutele prin România

04 Sept. 2026, 13:37
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
04 Sept. 2026, 13:37 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Ucraina își concentrează tot mai mult eforturile de diversificare a aprovizionării cu combustibil pe direcția României, unde Kievul și Bucureștiul au convenit extinderea capacității logistice a rutelor feroviare și fluviale. În acest nou aranjament, Republica Moldova apare mai degrabă ca o rută secundară, în timp ce România este tratată de autoritățile ucrainene drept una dintre principalele porți logistice spre Uniunea Europeană.

Anunțul a fost făcut de Denys Shmyhal, prim-vicepremier și ministru al Energiei al Ucrainei, după o reuniune dedicată situației de pe piața produselor petroliere și funcționării acesteia în condițiile riscurilor generate de război.

Potrivit Ministerului Energiei de la Kiev, piața combustibililor din Ucraina este în prezent stabilă, iar resursele disponibile sunt suficiente pentru acoperirea consumului curent. În paralel însă, autoritățile încearcă să reducă dependența de anumite coridoare logistice și să dezvolte alternative mai sigure.

În acest context, direcția românească a primit „o atenție deosebită”.

„În urma recentei întâlniri dintre președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski, și președintele României, Nicușor Dan, au fost convenite măsuri concrete pentru extinderea capacității logistice a rutelor feroviare și fluviale prin România. Părțile lucrează la nivel guvernamental pentru punerea lor în aplicare”, a declarat Denys Shmyhal.

Kievul nu a anunțat deocamdată construirea unei rute feroviare noi și nici volumele suplimentare de combustibil care ar urma să fie transportate. Accentul este pus pe creșterea capacității infrastructurii deja existente și pe eliminarea blocajelor de la frontieră.

Cele mai importante conexiuni feroviare directe dintre România și Ucraina sunt Vadul-Siret–Vicșani/Dornești și Diakove–Halmeu. Aceste puncte permit deja transportul de marfă între cele două state și pot deveni coloana vertebrală a noilor fluxuri de combustibil.

În cazul relației Vicșani–Vadu Siret, infrastructura este deja supusă unor investiții. CFR a atribuit contracte pentru electrificarea liniei Dărmănești–Vicșani–Frontieră și pentru reabilitarea unui pod din zona Dornești, investiții care urmăresc inclusiv creșterea capacității de tranzit pe relația cu Ucraina.

Diferența de ecartament rămâne însă una dintre principalele dificultăți tehnice. Rețeaua ucraineană utilizează în mare parte ecartamentul larg de 1.520 mm, în timp ce România folosește ecartamentul european standard. Din acest motiv, în punctele de frontieră sunt necesare operațiuni de transbordare sau alte proceduri tehnice.

Un rol aparte îl poate avea și Galațiul. Zona dispune de infrastructură de ecartament larg și de acces la porturile dunărene, ceea ce îi permite să primească vagoane compatibile cu rețelele din Ucraina și Republica Moldova. România a redeschis în 2022 inclusiv linia de ecartament larg către Portul Docuri din Galați, închisă anterior timp de 22 de ani.

Această configurație poate transforma Galațiul într-un nod complementar pentru transporturile ucrainene de combustibil, mai ales în cazul fluxurilor care pot fi combinate cu transportul fluvial sau maritim.

Republica Moldova rămâne conectată la acest sistem prin Giurgiulești și prin infrastructura de ecartament larg, însă mesajul transmis de Kiev este clar: investițiile și negocierile privind extinderea capacităților logistice sunt concentrate în prezent pe relația directă cu România.

Pentru Chișinău, această orientare ridică problema competitivității propriului coridor de tranzit. În lipsa unor investiții rapide în infrastructura feroviară, portuară și de transbordare, o parte tot mai mare din fluxurile comerciale ucrainene ar putea fi direcționate către rutele românești, care beneficiază deja de proiecte de modernizare și de finanțare europeană.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.