CEO-ul Philip Morris International spune că ţigările ar trebuie să fie interzise. Nu va mai vinde în Marea Britanie

Directorul executiv al Philip Morris International, producătorul ţigărilor Marlboro în afara Statelor Unite, a declarat că firma pe care o conduce nu va mai vinde ţigări în Marea Britanie în aproximativ 10 zece ani, scrie burkinafaso.kivazen.com.

CEO-ul companiei, Jacek Olczak, a declarat că marca emblematică a țigării Marlboro a companiei va fi scoasă de pe rafturi în Marea Britanie în următorul deceniu. De asemenea, Olczak i-a cerut guvernului britanic să interzică ţigările în următorul deceniu, comparându-le cu maşinile pe benzină şi motorină, care vor fi interzise în Regatul Unit începând cu 2030.

Potrivit responsabililor, mişcarea face parte din eforturile companiei de a opri folosirea ţigăilor tradiţionale.

„Ne putem imagina o lume fără ţigări. Cu cât se va întâmpla mai repede acest lucru, cu atât va fi mai bine pentru toată lumea. Cu informaţii şi reglementări corecte, evenimentul ar putea avea loc în zece ani în anumite ţări. Iar problema ar putea fi rezolvată odată şi pentru totdeauna”, susţine Olczak.

Lupta împotriva țigărilor din ultimii ani a fost legată de problemele grave de sănătate cauzate de fumatul tutunului în întreaga lume.

Olczak a devenit CEO al companiei în luna mai și intenționează să conducă schimbarea „fără fum” a companiei. Potrivit acestuia, noua misiune a companiei este să găsească și să ofere „alternative mai puțin dăunătoare la țigări” pentru milioane de oameni care altfel ar fuma.

Philip Morris International operează separat de Philip Morris USA, care produce ţigările Marlboro în Statele Unite şi este o divizie a Altria Group. Compania s-a despărţit de Philip Morris USA în 2008 şi a anunţat recent o serie de planuri prin care se va transforma într-o companie anti-tutun, plănuind să cumpere grupul farmaceutic britanic Vectura, care face inhalatoare pentru astm. Achiziţia este estimată la 1 miliard de lire sterline.

Grupurile anti-fumat din Regatul Unit au criticat mişcarea, acuzând companiile de tutun că încearcă să dea impresia că se gândesc la sănătatea clienţilor, în timp ce vând alte produse pe bază de tutun, scrie The Guardian.

Fumatul ucide la nivel global peste 8 milioane de oameni în fiecare an. Din total, 1,2 milioane de persoane sunt nefumătoare, acestea murind din cauza expunerii constante la fumul de ţigară, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii . Dintre cei 1,3 miliarde de consumatori de tutun la nivel mondial, 80% trăiesc în ţări cu venituri mici şi mijlocii.

#Philip Morris International #interzise #CEO #Marea Britanie #Tigari

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nouriel Roubini, celebrul expert și profesor emerit de economie la Stern School of Business de la Universitatea din New York, este renumit pentru predicțiile sale pesimiste despre starea economiei globale.

Însă acum, el scoate adevărul la iveală, într-o analiză intitulată ”Inevitabilul șoc”, adică colapsul cu care lumea globalizată se va confrunta în câteva luni de acum înainte și pe care nici măcar băncile centrale nu-l pot contracara.

„După ani de politici fiscale, monetare și de credit extrem de relaxate și declanșarea unor șocuri negative majore ale ofertei, presiunile stagflaționiste pun acum presiune asupra unui munte masiv de datorii din sectorul public și privat”, spune economistul american, avertizând că „Mama tuturor crizelor economice se profilează și nu va fi nimic de făcut în privința asta”, potrivit Yahoo News.

Pentru a-și argumenta punctul de vedere, Roubini evidențiază datele privind datoria, descrise drept „uimitoare”. El scrie: „Datoria globală totală a sectorului privat și public ca pondere din PIB a crescut de la 200% în 1999 la 350% în 2021. Raportul este acum de 420% în economiile avansate și de 330% în China. Statelor Unite, este la 420%, ceea ce este mai mare decât în timpul Marii Depresiuni și după cel de-Al Doilea Război Mondial”.

Acest supraîmprumut se desfășoară de mult timp și ratele scăzute au menținut „zombii insolvenți” precum „gospodăriile, corporațiile, băncile, băncile din umbră, guvernele și chiar țările întregi” sus în timpul crizei din 2008 și în pandemia COVID.
Însă acum inflația, alimentată de aceleași politici fiscale, monetare și de credit ultra-relaxate, a pus capăt „aceste zori financiari ai morților”, scrie Roubini răspicat, iar băncile centrale nevoite să majoreze ratele dobânzilor, „zombii se confruntă cu creșteri puternice legate de costurile de serviciu ale datoriilor”.

Această schimbare radicală reprezintă „un triplu șanț”, deoarece inflația erodează, de asemenea, venitul real al gospodăriilor și reduce valoarea activelor acestora, cum ar fi bunurile imobiliare și financiare.

„Același lucru este valabil și pentru corporațiile, instituțiile financiare și guvernele fragile și cu efect de levier excesiv: se confruntă cu o creștere bruscă a costurilor de împrumut, scăderea veniturilor și a veniturilor și scăderea valorii activelor, toate în același timp”.

Spre deosebire de crizele menționate mai sus, politicile ultra-relaxate nu mai pot fi implementate deoarece ar arunca mai mult combustibil pe focul inflației, iar asta, subliniază economistul, înseamnă o recesiune profundă și prelungită, precum și o criză financiară severă.

„Pe măsură ce bulele de active izbucnesc, ratele de serviciu ale datoriei cresc, iar veniturile ajustate la inflație scad în rândul gospodăriilor, corporațiilor și guvernelor, criza economică și prăbușirea financiară se vor hrăni unele pe altele”, subliniază economistul Nouriel Roubini.

„Cu siguranță”, scrie Roubini, „economiile avansate care se împrumută în propria monedă pot folosi o criză de inflație neașteptată pentru a reduce valoarea reală a unor datorii nominale pe termen lung cu rată fixă.

Guvernele nu sunt dispuse să ridice taxele sau să reducă cheltuielile pentru a-și reduce deficitele, monetizarea deficitului băncii centrale va fi din nou văzută drept calea celei mai puține rezistențe, dar nu poți păcăli toți oamenii, tot timpul”.

„Mama tuturor crizelor de datorii stagflaționiste poate fi amânată, nu evitată”, conchide Roubini în Project Syndicate.