Joburi de viitor: (53) Inginer pentru controlul inundațiilor

Schimbările climatice au avut ca rezultat o substanțială creșterea globală a nivelului mediu al mării. În unele locuri se produc adesea furtuni extreme, ploi excesive care provoacă inundații, deci toate strategiile de management al apei trebuie să facă față variațiilor mari de volume de apă.

Inginer pentru controlul inundațiilor: Responsabilități/Atribuții

Orașe inteligente au fost reproiectate, opțiuni de transport au fost renegociate și chiar a fost reconsiderat managementul apei de ploaie pentru casele individuale. Litoralurile vii din mangrove, mlaștinile, zonele umede, straturile de stridii, și recifele de corali au fost restabilite pentru a proteja coastele. Tehnologiile care utilizează
Senzori IA (inteligenți artificiali) și monitorizarea mediului vor gestiona barierele mobile împotriva inundațiilor atunci când este necesar.
Acestea pot canaliza apa sau risipi energia valurilor, atenuând efectele inundațiilor.
Infrastructura verde, cum ar fi grădinile de ploaie și acoperișurile verzi, sunt folosite pentru canalizare apei de ploaie în modele naturale care absorb apă de ploaie. Orașe inteligente își măresc capacitatea de a gestiona volume mari de apă, dar dezvoltă comunități de grădini de ploaie, grădini de bioretenție și bioswales (caracteristici ale peisajului înclinate care canalizează apa în șanțuri pline de vegetație). ”
Într-un astfel de viitor, inginerul pentru controlul inundațiilor va lua legătura cu coordonatorii regionali și locali să se asigure că sistemele vor fi gestionate bine la nevoie.

Inginer pentru controlul inundațiilor: Abilități

Inginerul pentru controlul inundațiilor va avea abilități în hidrologie și gestionarea debitului de apă. De asemenea va utiliza tehnologii potrivite, cu accent pe tehnologiile ECO. Acesta va fi expert în rețele de comunicare și va fi lider în domeniul lor pentru a se asigura că comunitățile pot gestiona sistemele din vremuri de inundații.

#Joburi de viitor

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.