Joburi de viitor: (42) Drone Airspace Regulator

În viitor, în spațiile urbane, vor exista mii de drone care vor zbura. Unele drone sunt folosite pentru supraveghere, pentru curierat, pentru imagini și videoclipuri utilizate în marketing și publicitate. De asemenea, dronele vor fi folosite pentru a crea spectacole de artă, pentru agrement, care permit oamenilor să experimentează zborul în timp ce pilotează.

Drone Airspace Regulator: Responsabilități/Atribuții

Regulatorii aerospațiali pentru drone vor dezvolta reguli de circulație prin cer. Din cauza că dronele vor fi utilizate din ce în ce mai mult, fără reglementări privind controlul spațiului aerian,inclusiv „avioane” specificate, dronele s-ar ciocni una de cealaltă, vor fi amenințate de pericolul de a se ciocni constant de clădiri.

Toate dronele vor trebuie să aibă îmbunătățiri tehnologice și să zboare în zonele prescrise. De exemplu, dronele de livrare pentru pizza nu trebuie să zboare în spații rezervate dronelor serviciilor de urgență, și trebuie să rămână la câțiva metri distanță de clădiri în orice moment.
Un regulator al spațiului aerian al dronelor va furniza sfaturi, îndrumări și direcții în spațiul aerian. Vor dezvolta și implementa strategii și politici pentru funcționarea sigură și eficientă a spațiului aerian al dronelor în conformitate cu standardele globale, naționale și legislația comunitară.

Drone Airspace Regulator: Abilități

Regulatorii spațiului aerian al dronelor vor cunoaște care sunt reglementările, planul strategic și responsabilitățile agenției de reglementare a spațiului aerian al dronelor.
Vor avea cunoștințe tehnice despre aer, probleme de control și abilități interpersonale. Vor putea lucra cu instrumente digitale care monitorizează actualizările de comportament și tehnologie ale dronelor și vor crea recomandări despre modificări ale politicii.

#Joburi de viitor

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.