Chicu deschide „cutia pandorei”! Solicitarea de demisie a venit prin intermediul unui ambasador cu autoritate

Fostul prim-ministru al R. Moldova, Ion Chicu, afirmă că a purtat discuții prin intermediari cu președinta Maia Sandu, chiar înainte de a-și anunța demisia de la șefia Executivului. Potrivit lui Chicu, discuțiile vizau niște scenarii, pe care le-a propus ex-premierul pentru a merge spre alegeri anticipate.

„În data de 4 decembrie am discutat cu doamna președintă Maia Sandu, prin intermediul unui ambasador cu autoritate. Am discutat mai multe scenarii, pentru a putea merge la alegeri parlamentare anticipate. Unul din motivele, pentru care am refuzat să asigur interimatul este inclusiv fapul că propunerile mele au fost întâlnite cu proteste și cu tractoare în centrul capitalei.

Eu am propus ca să rămână Guvernul, iar după aprobarea bugetului, timp de 90 de zile Parlamentul să nu adopte nimic și astfel ar fi apărut condiții de autodizolvare către 20 martie. Răspunsul a venit tot prin intermediul ambassadorului și a fost acela că mi se cerea demisia. Parlamentul actual într-adevar s-a discreditat mult și acesta a fost încă un motiv, pentru care eu am refuzat să asigur interimatul”, a menționat Ion Chicu.

Menționăm, că pe 23 decembrie 2020 Ion Chicu a anunțat demisia Guvernului pe care l-a condus. Ulterior, interimatul funcției a fost preluat de către Aureliu Ciocoi, fost ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene.

#Partid Politic #Guvern Interimar #Ion Chicu

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.