Putin, izolat internaţional, face afaceri cu Iranul

25 Mart. 2022, 03:55
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
25 Mart. 2022, 03:55 // Actual //  bani.md

Rusia şi Iranul lucrează împreună pentru a-şi conecta sistemele de mesagerie interbancare pentru a ocoli reţeaua de tranzacţii financiare SWIFT, potrivit Kazem Jalali, ambasadorul Iranului în Rusia.

Rusia şi Iranul lucrează împreună pentru a-şi conecta sistemele de mesagerie interbancare pentru a ocoli reţeaua de tranzacţii financiare SWIFT, potrivit Kazem Jalali, ambasadorul Iranului în Rusia.

SWIFT este o reţea de mesagerie utilizată de instituţiile financiare pentru a transmite în siguranţă informaţii şi instrucţiuni.

Ambele ţări sunt supuse unor sancţiuni severe occidentale, ceea ce face ca reglementările comerciale prin SWIFT să fie dificile sau imposibile.

„Depunem eforturi în această direcţie”, a declarat Jalali reporterilor, citat de agenţia de presă RIA Novosti, a informat RT.

Şapte bănci ruseşti au fost separate de la SWIFT luna trecută, interzicându-le efectiv accesul la pieţele internaţionale. Interdicţia a făcut parte din cea mai recentă rundă de sancţiuni occidentale care vizează Rusia pentru operaţiunea sa militară din Ucraina.

Rusia are propriul mecanism de plată, Financial Message Transfer System (SPFS), care are o funcţionalitate similară şi permite transmiterea mesajelor în format SWIFT. A fost dezvoltat ca o contrapartidă la SWIFT, care a fost dezvoltat de Banca Rusiei din 2014.

Rubla a crescut miercuri după ce s-a anunţat că plăţile pentru exporturile de gaze către anumite ţări occidentale vor fi convertite în ruble ruseşti.

Moneda rusă a urcat imediat la un maxim de trei săptămâni de 95 de ruble per dolar american înainte de a scădea din nou sub 100. De asemenea, a câştigat 3,5% faţă de euro, tranzacţionându-se la 110,5 ruble per euro.

14 Nov. 2026, 11:29
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
14 Nov. 2026, 11:29 // Actual //  Ursu Victor

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.