(VIDEO) Cum te taxează statul la cumpărăturile de pe online din străinătate

28 Oct. 2022, 11:50
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
28 Oct. 2022, 11:50 // Actual //  MD Bani

Cumpărăturile online ne fac viața mai ușoară. În primul rând ne economisesc timpul, pe care îl putem petrece alături de familie, iar în al doilea rând, putem economisi și bani, dacă facem cumpărături la oferte speciale. La sigur, ai comandat și tu, cel puțin o dată, de pe site-uri internaționale precum Aliexpres, Joom sau Asos sau de ce nu planifici să cumperi. Sau poate primești colete de la rudele și prietenii tăi de peste hotare. Dacă răspunsul este „DA”, atunci acest articol este pentru tine.

Serviciul Vamal a publicat un video informativ în care explică procesul de control vamal al trimiterile poștale internaționale, cum are loc conlucrare între Operatorii poștali și Serviciul Vamal privind schimbul de date, care sunt limitele admisibile pentru persoanele fizice în cazul când procură prin internet sau primesc bunuri prin intermediul trimiterilor poștale internaționale, în ce situații se achită drepturile de import, cine informează despre apariția necesității achitării drepturilor de import, etc.

Bine de știut!

  1. Drepturile de import nu sunt achitate pentru trimiterile poștale a căror valoare nu depășește suma de 300 de euro, a căror traversare este pe cale terestră și valoarea de 430 de euro a căror traversare este pe cale maritimă sau aeriană și conținutul coletului nu este destinat pentru scopuri comerciale sau de producere;
  2. Drepturile de import nu se achită pentru trimiterile poștale internaționale care sunt achiziționate de pe platformele internet-magazin și valoarea lor nu depășește 200 de euro la momentul primei apariții obligații vamale.
  3. Drepturile de import se va calcula pornind de la valoarea în vamă a bunurilor.

Pentru mai multe detalii urmărește video-ul integral.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.