Cât câștigă un Youtuber? Creatorii de conţinut renumiţi pot strânge averi de milioane de dolari

Cât câștigă un Youtuber? Dacă creatorii de conținut depășesc un milion de abonați pe Youtube, își pot câştiga integral existenţa din conţinutul publicat pe platformă.

Potrivit Business Insider, creatorii de pe YouTube câştigă bani în mai multe moduri, dar banii din reclamele care rulează în videoclipuri constituie, de obicei, cea mai mare parte din veniturile lor. YouTuberul Andrei Jikh a câştigat 1,6 milioane de dolari din venituri din reclame în mai puţin de trei ani, a declarat el pentru Insider în 2021, când avea 1,7 milioane de abonaţi.

Un alt YouTuber, Tiffany Ma, creatoare axată pe lifestyle, câştigă până la 11.500 de dolari pe lună din reclamele ataşate videoclipurilor sale, a declarat ea pentru Insider în 2021.

Pentru a începe să câştige bani direct de pe YouTube, creatorii trebuie să aibă cel puţin 1.000 de abonaţi şi 4.000 de ore de vizionare în ultimul an. Odată ce ating acest prag, ei pot aplica pentru Programul de parteneriat al YouTube, care le permite să înceapă să îşi monetizeze canalele prin reclame şi abonamente. Pentru fiecare 1.000 de vizualizări înregistrate din reclame, agenţii de publicitate plătesc o anumită rată către YouTube. YouTube preia 45% din venituri, iar creatorul primeşte restul.

Doi parametri cheie pentru a câştiga bani pe YouTube sunt rata CPM, sau câţi bani plătesc agenţii de publicitate către YouTube pentru fiecare 1.000 de vizualizări înregistrate din reclame, şi rata RPM, care reprezintă cât de multe venituri obţine un creator la fiecare 1.000 de vizualizări video după ce YouTube îşi ia partea.

Unele subiecte, cum ar fi finanţele personale şi afacerile, pot creşte rata de publicitate a unui creator prin atragerea unor agenţi de publicitate profitabili.

Dar, în timp ce conţinutul de lifestyle al lui Ma face mai puţini bani, ea a perfecţionat o strategie pentru a maximiza veniturile.

„Pentru a-ţi optimiza cu adevărat audienţa, cred că YouTuberii ar trebui să pună cu siguranţă trei sau patru reclame în cadrul unui videoclip”, a spus Ma.

Banii obţinuţi direct de pe YouTube reprezintă un pilon cheie al veniturilor multor creatori.

#youtuber #creator de continut #abonati #reclame #youtube #avere #bani #castig

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.