Arabia Saudită, regina neînco­ronată a OPEC, o organizaţie de tip cartel care controlează cea mai mare parte a expor­turilor globale de ţiţei, încearcă să facă legea pe piaţa mondială. A decis să îşi micşoreze producţia de petrol pentru a creşte co­taţiile şi a majorat preţurile pentru cumpără­to­rii din Europa, America de Nord şi Asia. A mai executat câţiva oameni şi a reînviat planu­rile de a privatiza mai multe cluburi de fotbal, inclusiv cel la care joacă Cristiano Ronaldo.

Arabia Saudită a stârnit agitaţie şi trece prin zile agitate. Pe piaţa petrolului, schema cu reducerea producţiei nu a avut efecte prea mari deoarece preţurile sunt împiedicate să sară în sus de temerile că vine recesiunea în econo­miile avansate. Însă este un semnal dat de autorităţile de la Riad că pot face exact ceea ce au făcut. Arabia Saudită nu poate fi ignorată, şi nu doar pe piaţa, încă vitală pentru economia lumii, a petrolului.
Unul dintre cei mai puternici diplomaţi ai Americii şi ai lumii, Antony Blinken, s-a dus grăbit în capitala statului arab pentru a discuta despre petrol, Iran şi Israel. Discuţii anterioare despre ţiţei, purtate când Europa era lovită de o criză de energie şi când în SUA benzina se scumpea peste măsură de mult, n-au avut niciun re­zul­tat be­nefic pentru Occident. Ara­bia Saudită s-a înverşu­nat să ţină cotaţiile sus. Cele despre Iran şi Israel sunt şi mai pro­ble­matice.

Iran, în prezent cel mai im­por­tant fur­nizor de arme pentru răz­boiul Rusiei din Ucraina şi o ţară condusă de un regim ostil Oc­ci­dentului, mai ales Statelor Unite şi Israelului, este pe cale să-şi redeschidă misiunea diplo­matică din Arabia Saudită după şapte ani de tensiuni, potrivit presei de stat iraniene. De pes­te doi ani, SUA nu au ambasador acolo. Re­stabilirea relaţiilor diplomatice dintre saudiţi şi iranieni a fost posibilă printr-o înţelegere inter­mediată de China în martie.
Toate acestea arată cum în jurul Arabiei Saudite se ţes in­teresele celor mai mari pu­teri ale planetei. Însă acest stat, cu o conducere autori­tară, cu cea mai mare pro­ducţie de petrol a lumii şi cu una dintre cele mai pu­ternice armate din lu­mea arabă, are propriile inte­re­se. Nu este un stat puternic in­dus­trializat, însă are bani. Depinde de veniturile din petrol, dar inves­teşte în dife­rite sectoare ale economiei globale şi caută di­ver­sificare. Are, de asemenea, nevoie de tehno­logie străină, de stabilitate regională, dar şi de putere geopolitică mai mare deoarece concu­ren­ţa în regiune este acerbă. Toate a­cestea în­seamnă reechilibrarea alianţelor vechi, făurirea unora noi şi construirea prin investiţii şi achiziţii de influenţă regională şi interna­ţio­nală.

În timp ce Blinken îşi pregătea vizita în Arabia Saudită, conducătorul socialist al Ve­nezuelei, Nicolás Maduro, după unii un dicta­tor, era deja acolo. Venezuela este şi ea o ţară bogată în petrol, făcând parte din OPEC, dar nu are deschidere largă la piaţa internaţională din cauza sancţiunilor americane. Arabia Saudită este în mod tradiţional un aliat regional al SUA, având nevoie de siguranţa militară pe care cea mai mare putere a lumii i-o poate oferi. Însă în ultima vreme a primit mai mulţi duşmani declaraţi ai Americii, unul dintre ei fiind Maduro. Pe lângă Rusia, China şi Iran, Riadul şi-a întărit şi relaţiile cu Siria, potrivit Reuters.

Eforturile americanilor de a înlătura regi­mul dictatorului Bashar al-Assad au devenit inutile când Arabia Saudită a readus Siria în Liga Arabă luna trecută. În iunie anul trecut, când preţul benzinei din SUA dobora re­cor­duri, iar preşedintele american Joe Biden s-a dus în Arabia Saudită pentru a cere regatului să ajute piaţa prin majorarea producţiei de petrol, prinţul coroanei a răspuns ordonând tăierea producţiei chiar înainte de alegerile interimare americane.

Decizia recentă de a reduce producţia de petrol pentru a împinge în sus preţurile a fost luată unilateral, ceilalţi membri ai OPEC şi Rusia preferând să nu acţioneze. Unul din ro­lurile OPEC, căruia i s-a alăturat Rusia, este ca membrii săi să acţioneze împreună pentru a influenţa piaţa. Mai mult, autorităţile de la Riad au cerut Moscovei mai multă trans­pa­renţă în privinţa producţiei de petrol, Rusia livrând cât de mult poate în Asia pentru a compensa pierderea pieţei europene şi pentru plafoanele de preţ impuse de Occident. Me­sajul transmis de saudiţi este că ei stabilesc preţurile şi că deţin controlul. Dincolo de petrol, Arabia Saudită îşi face puternic simţită prezenţa în sectorul tehnologiei.

Recent, Fondul Public de Investiţii al regatului şi-a majorat participaţia la producătorul de jocuri video Electronic Arts, unul dintre cei mai cunoscuţi din lume. Fondul mai are participaţiii şi la alţi producători de jocuri, cum ar fi Tencent, Nintendo, Activision Blizzard şi Take-Two Interactive. Investiţiile în sector se ridică la aproape 40 de miliarde dolari. Riadul are programe de investiţii şi pentru vecinii pe care nu-i consideră concurenţi, unul masiv, pentru Bahrain şi unul mai mic pentru Irak. Pe de altă parte, Arabia Saudită caută să ademenească investiţii japoneze în sectorul său minier, o încercare de diversificare a economiei. În planul de dezvoltare economică, sectorul minier ar trebui să devină al treilea stâlp al economiei. Japonia este o ţară importatoare de materii prime.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!