Cum va fi „înădușit” de Chișinău focarul transnistrean?! În doi ani enclava rămâne fără gazul rusesc gratuit

În doi ani va exista o soluție viabilă de soluționare a problemei transnistrene, în condițiile în care atunci va fi finalizată construcția liniei de înaltă tensiune Vulcănești – Chișinău, iar Republica Moldova nu va mai depinde de rețeaua energetică care trece pe la Cuciurgan. „Acest lucru se va întâmpla în anul 2025 când Chișinăul ar putea deconecta regiunea și de la conducta de gaz” a explicat într-un interviu pentru Evropeiskaia Pravda, economistul Sergiu Tofilat.

”Când Transnistria va fi deconectată de la gaz, se va produce o criză umanitară. Acest fapt va crea premise pentru a reglementa conflictul transnistrean și pentru a reîntregi țara. Respectiv trebuie pregătit un plan de reintegrare. Este vorba de compensațiile care vor fi acordate cetățenilor și businessului pentru resursele energetice, deoarece aceștia în prezent achită tarife foarte mici”, a punctat Tofilat.

Referindu-se la datoria malului de stâng de 9 miliarde de dolari, Tofilat a spus că Gazprom e conștient de acest lucru și încearcă să o caseze. „Este de la sine înțeles că Gazprom niciodată nu-și va putea recupera datoria de 9 miliarde de dolari. Chiar dacă ar urma să vândă toate activele de la Moldovagaz asta ar acoperi 7-8 % din totalul creanțelor”.

„Livrarea gazului gratuit în regiune este de fapt un canal prin care Moscova finanțează regimul separatist de la Tiraspol. (…) Putin nu închide gazul pentru regiune pentru că e conștient e de catastrofa umanitară care se produce acolo, în condițiile în care Chișinăul nu mai cumpăra gaz din Rusia din decembrie anul trecut”, a mai adăugat Tofilat.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#transnistria #gaz #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), condusă de Mihai Daraban, a anunțat vineri sprijinul pentru inițiativa prim-ministrului Marcel Ciolacu de a relua construcția canalului navigabil Dunăre-București. Această legătură strategică între Capitală și Portul Constanța, precum și alte orașe europene de pe Dunăre, revine în actualitate, în contextul războiului din Ucraina.

Proiectul canalului București-Dunăre, început în 1986, a fost finalizat în proporție de 60% până în 1989. Nicolae Ceaușescu și-a dorit finalizarea rapidă a lucrărilor, mobilizând unități de construcție din întreaga țară, cu excepția Bucureștiului, unde forța de muncă era concentrată pe șantierul Casei Poporului.

După Revoluție, muncitorii au abandonat utilajele pe șantier și s-au întors acasă, lăsând în urmă echipamente importate recent din Cehoslovacia și URSS, multe dintre acestea fiind ulterior vândute la fier vechi. Inginerul Chiriac Avădanei, care a proiectat „Magistrala Albastră“, a exprimat frustrarea față de abandonarea canalului, subliniind că proiectul nu a fost doar un moft comunist, ci avea rădăcini istorice datând din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, primul proiect fiind realizat în 1882.

Realizarea canalului București-Dunăre ar crea o rută de transport ecologică, mult mai puțin poluantă decât transportul feroviar sau rutier. De asemenea, ar permite irigarea a 150.000 de hectare de teren. Prin acest canal, Bucureștiul ar deveni un port la Dunăre, conectat direct cu orașe precum Belgrad, Budapesta, Bratislava, Viena, Frankfurt și Rotterdam.

Chiriac Avădanei estimează că finalizarea investiției ar necesita cinci ani de lucrări. CCIR susține că acest proiect ar aduce multiple avantaje economice și logistice, subliniind importanța lui strategică pentru dezvoltarea României și integrarea sa în rețelele de transport europene.