Limba pe care o vorbesc românii din Arad, Reșița, Mărășești sau Iași este aceeași limbă română ca cea de la Chișinău, Bălți sau Cahul, afirmă Adrian Dupu, secretarul de stat al Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova din cadrul Guvernului de la București, într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului Național, de Ziua Limbii Române. Conform oficialului, limba română îi ține uniți pe românii de pe ambele maluri ale Prutului, iar cea mai mare preocupare a României este de a oferi cetățenilor Republicii Moldova certitudinea apartenenței la un spațiu comun cultural, spiritual și geografic.

„Ajutăm Republica Moldova pentru că aici se vorbește limba română, pentru că aici spiritualitatea poporului nostru se declină la fel, pentru că bisericile noastre sunt la fel, pentru că elitele noastre, toate, gândesc românește și pentru că în satele din Republica Moldova, acolo unde trăiesc români, dimineața se simte mirosul satelor din curba Carpaților. Suntem la fel, identici, cu traiul în două state diferite. România are datoria istorică să își asume relația cu Republica Moldova în acești termeni, nu în alții”, a declarat secretarul de stat Adrian Dupu.

Cum s-a văzut de la București drumul anevoios pe care l-a parcurs limba română în stânga Prutului pentru a i se recunoaște denumirea științifică și ce face România pentru a proteja limba română în Moldova de la est de Prut, aflați din interviul de mai jos.

– Domnule secretar de stat Adrian Dupu, pe 31 august curent marcăm 34 de ani din momentul în care mulțimea adunată la o Mare Adunare Națională în centrul Chișinăului a cerut, după decenii de rusificare forțată, declararea limbii române ca limbă de stat pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum și trecerea la grafia latină. Din anul 2013, Ziua Limbii Române este marcată în aceeași zi și în România. Cum credeți, de ce este important ca românii să-și sărbătorească limba?

– Este foarte important acest lucru, pentru că limba în care gândim și vorbim ne caracterizează ca națiune. Globalizarea accelerată are un accent simplificator teribil și mă refer mai ales la faptul că există un anumit tip de comoditate în ceea ce privește comunicarea, limba sau limbile în care se înțeleg oamenii pe toate meridianele lumii.

Noi, românii, trebuie să facem tot ceea ce este posibil pentru a ne păstra limba. Sărbătoarea limbii române este un reper extrem de puternic în această permanentă preocupare de păstrare a limbii.

În contextul istoric în care Prutul desparte aceeași paradigmă lingvistică în două entități aparent diferite, este cu atât mai important să înțelegem importanța asumării și marcării unui asemenea eveniment – Ziua Limbii Române.

Limba română, asemenea tradițiilor, spiritualității, culturii și istoriei noastre comune, ne ține uniți și face posibil dialogul dintre noi, un dialog care crește în intensitate de la an la an în ultima perioadă, ceea ce este un lucru extrem de important.

– În 1989, legislatorii de la Chișinău au aprobat primul set important de legi care readuceau alfabetul latin pe teritoriul actualei Republici Moldova, iar limbii „moldovenești” i se spunea tot mai apăsat pe numele ei adevărat – că este română. Cu toate acestea, limba română urma să mai joace ani buni rolul Cenușăresei în Republica Moldova și abia în acest an a fost oficializată în Constituția Republicii Moldova. Cum s-a văzut de la București acest periplu al limbii române din Basarabia?

– Istoria este suma deciziilor și alegerilor pe care noi, oamenii, le luăm în etape diferite ale vieții noastre. Societatea din Republica Moldova a pășit cu mare atenție, dar ireversibil pe un tărâm fără echilibru în ceea ce privește deciziile clare care au fost asumate de-a lungul timpului.

Istoricii și lingviștii ar putea mult mai bine decât mine să dezvolte un astfel de subiect. Ceea ce însă s-a observat cu claritate în ultimii trei ani este ceea ce eu numesc modele de acțiune de evidență istorică.

Actuala putere de la Chișinău, cu grijă și atenție, a adus treptat în albia normalității și a bunului-simț istoric teme sensibile care definesc o societate ce luptă în fiecare secundă pentru tânăra sa democrație. O astfel de temă a fost tema limbii române.

Conceptul sau titulatura de limbă moldovenească nu a fost niciodată o noțiune firească, istoric vorbind. Toți, inclusiv cei mai ruși dintre ruși, au știut de la bun început că în dreapta Nistrului s-a vorbit de milenii o limbă care se numește limba română.

Da, călătoria a fost una dificilă, dar a fost una de recuperare a titulaturii sale originale, atât de importante. Limba pe care o vorbesc românii din Arad, Reșița, Mărășești sau Iași este aceeași limbă română ca cea de la Chișinău, Bălți sau Cahul. Și aici toți trebuie să punem punct.

– Ce face România pentru a proteja limba română din bucata de Moldovă de la est de Prut?

România a finanțat foarte serios toate programele care au permis transmiterea limbii române în școli, grădinițe, radio și televiziune, teatre și evenimente culturale de tot genul.

Totodată, cu ocazia Zilei Limbii Române, la Chișinău au venit întotdeauna, ca și in acest an, reprezentanți ai instituțiilor statului roman, așa încât aceasta sărbătoare să fie celebrată împreună, aici, la Chișinău.

S-ar putea face mai mult? Cu siguranță. Nimic nu este perfect, dar vreau să vă asigur că principala preocupare a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova este aceea de a identifica orice fel de proiect cultural care poate duce limba română în fiecare gospodărie din Republica Moldova. Acest deziderat al nostru este foarte important și nu vom renunță niciodată la el.

– Domnule Adrian Dupu, Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova pe care îl conduceți a fost creat în cadrul Guvernului României relativ recent, de circa patru ani, dar a reușit să implementeze sute de proiecte destinate cetățenilor din stânga Prutului. Dacă ar fi să faceți un scurt bilanț, în ce domenii din Republica Moldova a investit cel mai mult Guvernul de la București prin intermediul DRRM? Sunteți mulțumit de eficiența proiectelor implementate cu sprijinul DRRM?

Da, este adevărat, este vorba în acest moment de sute de proiecte având ca beneficiari cetățenii Republicii Moldova. Sumele acordate de statul român sunt de ordinul milioanelor de euro în acești ani. Sunt sume foarte importante, iar randamentele cu care aceste proiecte au fost implementate au fost impecabile.

Avem grijă să sprijinim un anumit tip de simboluri, cum ar fi limba, spiritualitatea, artele plastice, literatura, dar urmărim cu mare atenție și costurile fiecărui proiect în parte, costuri raportate la numărul de beneficiari.

Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova urmărește să finanțeze proiecte mari, de rezonanță națională, proiecte de care să beneficieze direct cât mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova.

Vă dau câteva exemple:

– trei ani la rând am oferit rechizite la un total de aproape 15 mii de elevi din întreaga Republică;

– sprijinirea Mitropoliei Basarabiei;

– proiecte de susținere și dotare a 7 universități;

– spectacole pentru copii;

– turnee de teatru;

– festivaluri de filme românești;

– Bookfest și exemplele pot continua.

Acum, făcând referiri critice cu privire la activitatea instituției pe care o reprezint, vreau să vă spun două lucruri. În primul rând, intensitatea cu care lucrăm este una foarte ridicată, iar acest lucru este vizibil. În al doilea rând, eu personal fac eforturi foarte mari să cresc de la an la an fondul alocat de Guvernul României pentru susținerea unor astfel de proiecte. Cifrele îmi susțin afirmațiile, sumele au crescut în fiecare an.

Da, putem face lucrurile și mai bine și putem face și mai multe lucruri. Important este să avem și aici, în stânga Prutului, parteneri instituționali cu care să putem lucra foarte bine. La această etapă istorică, partenerii există, iar acest lucru contribuie decisiv la creșterea calității muncii noastre.

– În ultimii ani, limba română s-a făcut mai „înțeleasă” în relațiile dintre România și Republica Moldova: România este principala piață de desfacere pentru produsele moldovenești, am simțit umărul prețios al României și atunci când am rămas fără gazele rusești și energia electrică din Transnistria, copiii noștri merg la grădinițe renovate cu bani de peste Prut și sunt transportați la școală cu autobuze donate de România etc. Totodată, Bucureștiul depune eforturi reale pentru a ajuta Chișinăul în parcursul său european. De ce România ajută Republica Moldova, deși, este lucru știut, nu întotdeauna sprijinul acordat este apreciat la justa valoare în stânga Prutului?

Întrebarea este aproape filosofică. Cea mai mare preocupare a noastră este aceea de a oferi cetățenilor Republicii Moldova certitudinea apartenenței la un spațiu comun cultural, spiritual și geografic, iar sprijinirea parcursului european al Republicii Moldova este una dintre prioritățile noastre de politică externă.

Ajutăm Republica Moldova pentru că aici se vorbește limba română, pentru că aici spiritualitatea poporului nostru se declină la fel, pentru că bisericile noastre sunt la fel, pentru că elitele noastre, toate, gândesc românește și pentru că în satele din Republica Moldova, acolo unde trăiesc români, dimineața se simte mirosul satelor din curba Carpaților.

Suntem la fel, identici, cu traiul în două state diferite. România are datoria istorică să își asume relația cu Republica Moldova în acești termeni, nu în alții.