Statistică oficială: 35 de mii dintre menajerele și îngrijitoarele străine din Italia provin din Republica Moldova

Aproape 70% dintre lucrătorii casnici din Italia nu au cetățenie italiană, iar procentul ajunge la 72,7% în cazul îngrijitorilor. Este vorba de aproape 622.000 de lucrători, dintre care 50,2% se ocupă de asistență personală (îngrijitori), scrie publicația italiană Ilsole24ore.

Dar care sunt naționalitățile ”mai înclinate” spre munca casnică? Fotografia sectorului a fost realizată de Domina (Asociația Națională a Familiilor de Lucrători în Gospodării) în cel de-al V-lea Raport Anual asupra Muncii, din care reiese că munca casnică este unul dintre principalele sectoare de angajare pentru cetățenii din Filipine și Moldova.

Moldova în top

Analizarea țărilor de origine a lucrătorilor casnici evidențiază faptul că în 2022, 46% dintre lucrătorii casnici ”străini” provin din trei națiuni; o cincime provine din România (131.000), a doua cea mai reprezentată țară este Ucraina, cu 91.000 de muncitori, urmată de Filipine cu 65.000.

Urmează celelalte țări de origine; 6% din totalul lucrătorilor casnici din Italia provin din Peru (37.333), în timp ce 5,6% din Moldova (35.113). Țări precum Bulgaria, Senegal, Rusia sau Nigeria sunt sub 7.000 de unități.

De unde vin îngrijitorii și menajerele?

Tipul de muncă casnică pare a fi corelat cu originea, adică tipul de muncă casnică se modifică și în funcție de naționalitate. Îngrijitorii sunt mai frecvenți în rândul cetățenilor din Georgia (82,4%), Bulgaria (73,8%), Ucraina (65,7%) și România (63,0%), chiar dacă există o prevalență clară a lucrătorilor casnici în rândul lucrătorilor din Pakistan (89,4%), Filipine (83,7%) și Bangladesh (83,8%). Comparativ cu 2021, se înregistrează o contracție la aproape toate naționalitățile, singura care a raportat creștere (+4,6%) este Georgia. Scăderi semnificative au fost înregistrate și în ceea ce privește România cu mai puțini 14.000 de lucrători (-9,9%), Maroc (-14,6%) și cetățeni asiatici precum cei din Bangladesh (-34,0%) și Pakistan (-27,8%).

Toate aceste naționalități sunt prezente în Italia în număr diferit, e destul să ne gândim că numărul cetățenilor români depășește un milion, în timp ce ucrainenii sunt 225.000, iar comunitatea filipineză e alcătuită din doar 159.000 de persoane. Pentru a înțelege tendința pentru munca casnică în funcție de naționalitate, luăm în considerare populația în vârstă de muncă (15-64 ani) împărțită pe cetățenie.

Comparând lucrătorii casnici în funcție de originea lor, este clar că, pentru unele naționalități, munca casnică este unul dintre sectoarele cu cea mai mare angajare. Peste jumătate dintre filipinezi și ucraineni par să găsească un loc de muncă în munca casnică, în timp ce pentru moldoveni procentul scade la 38%, iar pentru cetățenii din România, doar 15% par să fie angajați în sectorul casnic.

Dacă ar fi să facem o comparație cu cetățenii italieni, procentul nu ar ajunge la 1%. Date care confirmă faptul că pentru mulți străini, munca casnică este un prim canal de intrare pe piața muncii din Italia.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#moldovenece #ingrijitoare #Italia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), condusă de Mihai Daraban, a anunțat vineri sprijinul pentru inițiativa prim-ministrului Marcel Ciolacu de a relua construcția canalului navigabil Dunăre-București. Această legătură strategică între Capitală și Portul Constanța, precum și alte orașe europene de pe Dunăre, revine în actualitate, în contextul războiului din Ucraina.

Proiectul canalului București-Dunăre, început în 1986, a fost finalizat în proporție de 60% până în 1989. Nicolae Ceaușescu și-a dorit finalizarea rapidă a lucrărilor, mobilizând unități de construcție din întreaga țară, cu excepția Bucureștiului, unde forța de muncă era concentrată pe șantierul Casei Poporului.

După Revoluție, muncitorii au abandonat utilajele pe șantier și s-au întors acasă, lăsând în urmă echipamente importate recent din Cehoslovacia și URSS, multe dintre acestea fiind ulterior vândute la fier vechi. Inginerul Chiriac Avădanei, care a proiectat „Magistrala Albastră“, a exprimat frustrarea față de abandonarea canalului, subliniind că proiectul nu a fost doar un moft comunist, ci avea rădăcini istorice datând din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, primul proiect fiind realizat în 1882.

Realizarea canalului București-Dunăre ar crea o rută de transport ecologică, mult mai puțin poluantă decât transportul feroviar sau rutier. De asemenea, ar permite irigarea a 150.000 de hectare de teren. Prin acest canal, Bucureștiul ar deveni un port la Dunăre, conectat direct cu orașe precum Belgrad, Budapesta, Bratislava, Viena, Frankfurt și Rotterdam.

Chiriac Avădanei estimează că finalizarea investiției ar necesita cinci ani de lucrări. CCIR susține că acest proiect ar aduce multiple avantaje economice și logistice, subliniind importanța lui strategică pentru dezvoltarea României și integrarea sa în rețelele de transport europene.