Interviu cu Viorel Godea, Director general al companiei de construcţii „Lagmar” despre situaţia în domeniul construcţiilor în prima jumătate a anului curent, tendinţele ce se prefigurează, problemele aferente şi necesitatea combaterii lor.
C: Dle Godea, am văzut că recent v-aţi referit într-un editorial la situaţia în domeniul construcţiilor în prima jumătate a anului curent…
V.G.: Am venit cu o analiză la temă în baza datelor statistice oficiale ale Biroului Naţional de Statistică care arată că, în ianuarie-iunie 2023 volumul total al lucrărilor de construcții s-a micșorat față de aceeași perioadă a anului 2022 cu 8% (în prețuri comparabile), ca urmare a descreșterii volumului lucrărilor de construcții noi (-13,3%) și a a celui de întreținere și reparații curente (-22,6%). Este adevărat că volumul lucrărilor de reparații capitale și volumul altor lucrări de construcții (demolări, amenajarea terenurilor până la construcții etc.) au crescut în perioada analizată cu 26,2% și, respectiv, cu 1,1% față de ianuarie-iunie 2022, scrie curentul.md.
Pe obiecte de construcții, în ianuarie-iunie 2023, față de aceeași perioadă a anului 2022, s-au înregistrat descreșteri (în prețuri comparabile) ale volumului lucrărilor de construcții executate la clădirile rezidențiale (-22,9%) și construcțiile inginerești (-7,1%). Totodată, volumul lucrărilor de construcții executate la clădirile nerezidențiale, în perioada analizată, a crescut cu 6,5% față de perioada corespunzătoare a anului 2022.
Aceste cifre dovedesc că situaţia continuă să rămână una complicată cu tendinţe evidente spre agravare. Mai ales că şi alte date statistice relevante pentru domeniul nostru de activitate nu arată tocmai bine.
C: La ce date vă referiţi?
V.G.: La cele ce ţin de autorizațiile de construire. Statistica oficială arată că, în ianuarie-iunie 2023, au fost eliberate 1,6 mii autorizații de construire pentru clădiri rezidențiale și nerezidențiale, în descreștere cu 0,7% față de ianuarie-iunie 2022. În context, ar fi de notat că pentru clădiri rezidențiale s-au eliberat 1078 autorizații de construire, în descreștere cu 1,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Pentru clădirile nerezidențiale s-au eliberat 520 autorizații în creștere cu 1% față de aceeași perioada a anului precedent. La capitolul clădiri rezidenţiale este îngrijorătoare în special situaţia din Chişinău şi UTA Găgăuzia, unde s-au eliberat cu 47 (-8,5%) autorizaţii de construire și, respectiv, cu 14 (-18,2%) mai puţin.
Chiar dacă la nivel de ţară, situaţia legată de autorizaţiile în construcţii parcă se ameliorează, în mediul urban rămâne problematică. Mai ales în Chişinău şi în Găgăuzia şi mai ales când e vorba de construcţii rezidenţiale.
C: Şi dacă corelăm datele ce ţin de autorizaţiile în construcţii cu lucrările de construcţii?
V.G.: Atunci, obţinem un tablou deplin al primelor şase luni ale anului curent, care nu arată deloc bine. Mai mult ca atât, dacă acum un an, având la bază aceeaşi statistică oficială, menţionam că situaţia în domeniu a ajuns una îngrijorătoare, acum vedem că ea nici pe departe nu se ameliorează, ci, din contra, se agravează. Iar aceasta nu e bine nici pentru companiile de construcţii, nici pentru ţară. Or, cu cât se complică situaţia în domeniul construcţiilor, cu atât mai afectat este bugetul de stat, prin prisma impozitelor şi taxelor ce se colectează. Iar dacă vorbim în termeni social-economici, atunci nu putem trece cu vederea impactul asupra locurilor de muncă. Toate acestea se expun asupra climatului de afaceri şi climatului investiţional la nivel de ţară.
C: Sugeraţi că ar fi cazul să intervină autorităţile în vederea ameliorării situaţiei?
V.G.: Eu înţeleg că perioada pe care o traversăm este una complicată şi nu avem de unde aştepta minuni. Cel puţin, nu din punct de vedere al intervenţiei şi suportului din partea statului. Dar, oricum, cred că a venit timpul ca situaţia din domeniul construcţiilor să devină subiect de discuţii cu implicarea factorului decizional. Un minimum de soluţii trebuie identificate. Altfel, la final de an vom ajunge din nou să constatăm că situaţia s-a agravat şi mai mult. Iar cu cât mai mult se va agrava situaţia, cu atât mai puţine posibilităţi de a o redresa vom avea la dispoziţie.
C: Dar se pare că autorităţile se preocupă de situaţia din domeniul construcţiilor. Cel puţin sunt preocupate de calitatea în construcţii, în acest sens fiind elaborat şi un proiect de lege.
V.G.: Consider preocuparea autorităţilor faţă de acest aspect pe deplin justificată. Nu vreau să-mi dau cu părerea despre calitatea construcțiilor în Moldova, în general, sau în capitală, în mod deosebit (pentru că aici sunt edificate cele mai multe construcții noi). Nu pot face acest lucru pentru că nu dețin datele (și nu cred că le deține cineva), care m-ar ajuta să creionez tabloul general, dar și pentru că nu ar fi etic și corect să vorbesc de alte companii. În schimb, pot împărtăşi ce înseamnă calitate, siguranță în construcții pentru compania noastră.
Noi tot timpul investim în calitate, fiind și cu gândul la beneficiarii finali ai proiectelor noastre, dar și la imaginea companiei. Calitatea este ceea pe ce noi nu ne-am permis niciodată să facem economii. La fel e și în cazul siguranței, inclusiv din punct de vedere al rezistenței seismice. Eu în general cred că, atunci când se dă în exploatare un obiectiv imobiliar, în prim-plan trebuie scoși indicatorii ce țin de calitate și siguranță. Nu indicatori inventați, ci reali, verificați. Restul indicatorilor trebuie să fie secundari.
Iar dacă e să revenim la inițiativa legislativă menționată, pot spune că, cu siguranță, ea va genera efecte benefice. Cel mai bun efect al acestei inițiative va fi creșterea gradului de responsabilitate în rândurile tuturor celor ce activează în ramura construcțiilor. Vom câştiga chiar şi noi, cei care și așa punem accentul pe calitate și siguranță, și care nu avem cum să manifestăm mai multă responsabilitate, ea fiind deja la nivel maxim. Noi vom fi beneficiari indirecți ai acestui proiect de lege – cu cât mai responsabili vor fi alți participanți la piața pe care activăm, cu atât se va îmbunătăți imaginea ramurii. Iar aceasta ne convine nouă, tuturor.
C: Problema cea mai mare, în opinia mea, ţine nu atât de preocupările constructorilor sau ale autorităţilor, ci de exodul masiv al populaţiei. Din câte am observat, Dvs. aţi semnalat în repetate rânduri şi asupra acestei probleme.
V.G.: Eu nu o dată m-am expus la această temă, menţionând că exodul masiv de populație e o problemă nu doar demografică și socială, ci și economică. Or, scade nu doar puterea de cumpărare, ceea ce afectează principalii indicatori financiar-economici ai întreprinderilor, și, în definitiv, defalcările la buget, ci și sunt afectaţi indicatorii caracteristici forței de muncă. Astăzi, șase din zece angajatori se confruntă cu deficit al forței de muncă. Chiar dacă cei mai afectați sunt cei din domeniului comerțului cu ridicata și cu amănuntul, precum și cei din industria de reparații auto, în cunoștință de cauză, pot să vă spun că problema respectivă preocupă cea mai mare parte a mediului de afaceri. Anul trecut 18% din întreprinderi au simțit permanent deficit de forță de muncă. În doar un an acest indicator a crescut cu 2%.
În opinia mea, și mai îngrijorător este faptul că marea majoritate a întreprinderilor ce se confruntă cu deficit de forță de muncă este din Chișinău (58%). Deci, vorbim de capitală, unde e concentrată cea mai mare parte a economiei țării și unde declinul demografic nu este atât de pronunțat, fiind parțial compensat pe seama migrației interne.
Toate cele menționate mai sus arată că, atunci când vorbim de provocările cu care se confruntă economia naţională, de rând cu consecințele pandemiei, ale crizei economice ce a urmat, dar și cu impactul războiului din țara vecină, trebuie să avem în vedere și criza demografică, care provoacă un deficit tot mai acut al forței de muncă.
Trebuie să fim conștienți de faptul că, în perspectivă, această problemă poate avea efecte colaterale extrem de negative. În primul rând, va fi afectat climatul investițional. Or, nu este un secret că suficiența forței de muncă, calificarea și costul acesteia sunt indicatori de bază de care se conduc investitorii, atunci când iau decizia de a efectua investiții importante. În al doilea rând, insuficiența forței de muncă va provoca majorarea cheltuielilor companiilor (deoarece eforturile suplimentare depuse în acest sens vor trebui acoperite financiar), iar respectivele cheltuieli se vor regăsi în costul final al mărfurilor, produselor, serviciilor. În al treilea rând, putem intui că pot surveni și unele schimbări importante, care vor viza capacitatea de concurență a întreprinderilor autohtone. Am adus doar trei exemple, deși șirul acestora ar putea continua. Însă și cele invocate sunt o dovadă clară că ne confruntăm cu o problemă tot mai pronunțată.
C: Dar Guvernul deja întreprinde unele acţiuni pentru a diminua din impactul negativ al acestei probleme în plan economic…
V.G.: Dacă aveţi în vedere iniţiativa care vizează liberalizarea pieței muncii, aceasta într-adevăr este binevenită. La timpul lor și alte țări au apelat la instrumente similare, confruntându-se cu astfel de probleme. Dar e suficientă ea oare? Răspuns concret la această întrebare vom avea odată cu primele date oficiale relevante. Însă, părerea mea personală, este că, până vor veni aceste date, trebuie să acţionăm și pe alte planuri. Și aici nu trebuie să inventăm nimic. E suficient să analizăm serios experiența altor țări care s-au confruntat cu problema respectivă și, preluând cele mai bune practici, să le implementăm în Moldova.
C: Cum credeţi că vor evolua lucrurile în continuare din punctul de vedere al temelor abordate în acest interviu?
V.G.: Eu de felul meu sunt optimist şi consider că, indiferent de problemele cu care ne confruntăm, trebuie să rămânem optimişti. Dar să nu exagerăm cu optimismul – în egală măsură trebuie să fim şi realişti şi să acţionăm în funcţie de situaţie, fără a aştepta minuni, care nu au cum să se întâmple.
