Topul țărilor unde moldovenii se înghesuie să zboare cu avionul

Aeroportul Chișinău a încheiat luna septembrie cu un succes notabil, înregistrând un număr total de 336.384 de pasageri îmbarcați și debarcați. De la începutul anului și până la finalul lunii septembrie, prin Aeroportul Chișinău au trecut 2.177.846 de pasageri, reprezentând o creștere semnificativă de 35,3% față de aceeași perioadă a anului precedent.

Cifra de două milioane de călători a fost atinsă în acest an cu două luni mai devreme decât în 2022, subliniind creșterea continuă a traficului aerian și revenirea încrederii călătorilor în contextul relaxării restricțiilor.

În detaliu, creșterea traficului de pasageri la plecare față de septembrie 2022 a fost de 5,8%, reprezentând 9.620 de pasageri în plus. Traficul total de pasageri la sosire pentru luna septembrie 2023 a înregistrat o creștere de 6,2%, aducând un număr suplimentar de 9.558 de pasageri.

Numărul total de mișcări aeronavelor a fost de 2.849, cu o creștere de aproximativ 10,6% față de septembrie 2022. Destinațiile care au înregistrat cea mai mare creștere a fluxului de pasageri includ Antalya, Erevan, Heraklion, Sharm el Sheikh, Varșovia și Istanbul.

În plus, Aeroportul Chișinău a introdus cu succes noi destinații în septembrie, transportând 11.086 de pasageri, reprezentând 3,3% din fluxul total de pasageri. Printre acestea se numără Tbilisi, Podgorica, Munchen, Baku, Tirana, Valencia și Madrid.

Pe segmentul cargo, cifrele pentru septembrie 2023 indică un transport de aproximativ 253,4 tone, o creștere semnificativă de 69,3% față de aceeași perioadă a anului precedent. Aceste performanțe confirmă poziția Aeroportului Chișinău drept un hub important în regiune, reflectând creșterea continuă a activității economice și a mobilității în Republica Moldova.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#pasageri #Aeroport #avion

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.