Ce țară are cel mai scump internet din lume. Pe ce loc se află Republica Moldova

23 Mai 2024, 15:36
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
23 Mai 2024, 15:36 // Actual //  bani.md

Moldova se clasează pe locul nouă în lume în rândul țărilor cu cel mai ieftin internet fix, potrivit unui nou raport global. Utilizatorii din Moldova plătesc în medie 9,19 USD pe lună pentru serviciile de internet, o sumă considerabil mai mică decât în multe alte țări, arată datele cable.uk.

Deși costul internetului în Moldova este mai mare decât în Ucraina (7,35 USD) și România (8,6 USD), este totuși mai mic decât în Bulgaria (10,47 USD) și Turcia (10,95 USD).

Topul țărilor cu cel mai scump internet fix:
– Insulele Solomon: 457,84 USD pe lună
– Burundi: 304,57 USD
– Insulele Turks și Caicos: 212 USD
– Insulele Virgine Britanice: 189 USD
– Bermude: 185 USD

Aceste prețuri ridicate se datorează în principal dificultăților de instalare a infrastructurii în zonele insulare și izolate.

Topul țărilor cu cel mai ieftin internet fix:
– Sudan: 2,4 USD pe lună
– Argentina: 5,17 USD
– Belarus: 7,03 USD
– Ucraina: 7,35 USD
– Egipt: 8,31 USD

Costul internetului în alte țări:
– Vietnam: 8,7 USD
– Croația: 21,9 USD
– Muntenegru: 25 USD
– Italia: 30,9 USD
– Spania: 31,9 USD
– Slovenia: 40,3 USD
– SUA: 65 USD
– Norvegia: 80,2 USD
– Emiratele Arabe Unite: 142,6 USD

Clasamentul demonstrează că, deși Moldova nu are cel mai ieftin internet fix din lume, costul rămâne semnificativ accesibil în comparație cu multe alte state. Accesul la internet rapid și la prețuri reduse continuă să fie un avantaj competitiv important pentru țară.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

14 Nov. 2026, 11:29
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
14 Nov. 2026, 11:29 // Actual //  Ursu Victor

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.