Strategia prin care Arabia Saudită vrea să supravieţuiască revoluţiei verzi şi să câştige pariul mondial pe petrol

04 Aug. 2024, 16:58
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
04 Aug. 2024, 16:58 // Actual //  bani.md

Saudi Aramco se mândreşte cu cele mai mari rezerve dovedite de ţiţei, care ar dura până în a doua jumătate a secolului la ratele de pompare actuale. Costurile sale de producţie de 3 dolari pe baril, o zecime din ceea ce mulţi dintre rivalii occidentali din sectorul privat pot obţine, i-au permis să realizeze un profit net total de 282 de miliarde de dolari în ultimii doi ani.

Şi deşi petrolul său arde la fel de murdar ca oricare altul, Aramco emite mai puţin carbon decât o fac concurenţii când îl extrage din formaţiunile geologice. Acest lucru face ca produsul companiei să fie mai atrăgător într-o lume din ce în ce mai preocupată de încălzirea globală, dar încă dependentă de hidrocarburi. Pe măsură ce rivalii mai puţin norocoşi vor ajunge pe tuşă, cota de piaţă a Aramco aproape sigur va creşte cu doar câteva investiţii modeste în întreţinerea actualelor exploatări. Totuşi, angajaţii companiei sunt mai ocupaţi ca niciodată. Asta pentru că Aramco este axul principal al strategiei lui Muhammad bin Salman, prinţul moştenitor şi conducătorul de facto al Arabiei Saudite, de a pune capăt dependenţei ţării sale de petrol, de a-i diversifica economia şi de a decarboniza producţia de energie.

Aramco este, în primul rând, principala sursă de fonduri pentru această viziune. Pe 2 iunie, compania a lansat o ofertă de acţiuni mult aşteptată prin care speră să strângă 13 miliarde de dolari în schimbul a aproximativ 0,7% din titlurile sale deţinute de guvern. Aceasta urmează unei oferte publice iniţiale record de 30 de miliarde de dolari în 2019.

O parte din bani vor intra din nou în Fondul de Investiţii Publice, principalul vehicul pentru înmulţirea averii suverane a regatului. Cu toate acestea, Aramco este mai mult decât o puşculiţă princiară. Fiind cea mai importantă afacere a regatului, compania trebuie, de asemenea, să se reinventeze în conformitate cu strategia regală. „Scopul nostru este să facem sursa noastră de energie cât mai accesibilă şi durabilă posibil”, spune Ahmad al-Khowaiter, şeful departamentului de tehnologie şi inovare al Aramco.

Atingerea acestui obiectiv implică o strategie pe trei direcţii. Primul element este insistarea pe ţiţei, dar cu moduri de extragere din ce în ce mai curate. Compania intenţionează să cheltuiască între 48 de miliarde şi 58 de miliarde de dolari în acest an pentru investiţii de capital. Wood Mackenzie, o companie de consultanţă, consideră că Aramco va cheltui peste 200 de miliarde de dolari pentru explorare şi producţie între 2024 şi 2030, de departe cel mai mult din industrie. În acelaşi timp, al-Khowaiter subliniază că gigantul saudit este hotărât să ţină sub control propriile emisii. Utilizează în mod obişnuit modelare sofisticată şi tehnologie inteligentă de foraj pentru a reduce la minimum carbonul emis prin operaţiunile sale. S-a angajat la zero net gaze cu efect de seră până în 2050, cu un deceniu înaintea obiectivului naţional al Arabiei Saudite.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

13 Ian. 2026, 09:56
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
13 Ian. 2026, 09:56 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Alexandr Slusari, membru al Consiliului Energocom, îl acuză pe fostul consilier municipal Ruslan Verbițchi că manipulează cifrele despre tarifele la gaze și creează artificial impresia că moldovenii ar fi jefuiți cu sute de milioane de euro prin facturi umflate.

Într-o reacție pentru BANI.MD, Slusari afirmă că Verbițchi „încurcă voit structura tarifului” și atribuie greșit componentele care formează prețul final plătit de consumatori.

„28% nu este transport, ci distribuție. Oricine poate verifica acest lucru pe site-ul ANRE. Acești bani nu sunt plătiți de Energocom, ci direct de consumatori către companiile din grupul Moldovagaz. Serviciile de transport reprezintă doar 4,84%”, spune Slusari.

Potrivit acestuia, cifra de 320 de milioane de euro invocată de Verbițchi reprezintă strict costul de achiziție a gazelor de către stat și nu include nicio altă componentă obligatorie: distribuția, transportul, rezervarea capacităților, taxele ANRE și TVA.

Slusari explică mecanismul real al formării tarifului: la un preț de achiziție de 410 euro pentru mia de metri cubi, un metru cub costă aproximativ 8 lei. La acest preț se adaugă, în medie, încă circa 5 lei pentru distribuție, logistică și TVA, ceea ce duce tariful corect într-o zonă de 14,7–15 lei pe metru cub.

„Acesta este tariful pe care ANRE ar fi trebuit să îl aprobe deja. Dar ei trag de timp din cauza devierilor financiare ale Moldovagaz, despre care nu se știe nici când au apărut, nici de ce nu au fost acoperite la timp prin ajustarea tarifelor”, afirmă Slusari.

În opinia sa, adevărata problemă nu este la Energocom, ci la Moldovagaz și la modul în care ANRE a gestionat situația.

„Toată opoziția antieuropeană a tăcut. Nimeni nu protestează la ANRE, deși acolo se ține tariful artificial ridicat pentru a acoperi pierderile Moldovagaz. Tac pentru că știu cine e vinovatul și nu se poate de atacat Moldovagaz”, susține Slusari.

El mai acuză că Moldovagaz ar fi cumpărat gaz „foarte scump, posibil cu rea intenție”, iar într-un an electoral tarifele nu au fost ajustate la timp, ceea ce a generat actualele deviații financiare.

Reacția vine după ce Ruslan Verbițchi a susținut că statul a cumpărat pentru anul 2026 circa 782 de milioane de metri cubi de gaze la un preț mediu de 410 euro mia de metri cubi, pentru aproximativ 320 de milioane de euro, în timp ce populația ar urma să achite prin tarife circa 667 de milioane de euro, ceea ce ar însemna un „supraplus” de peste 300 de milioane de euro.

Slusari califică aceste calcule drept „beleberdă” și avertizează că manipularea cifrelor riscă să deturneze atenția publică de la adevărata problemă: pierderile istorice ale Moldovagaz și protecția de care aceasta ar beneficia din partea regulatorului.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!