Ajutarea Ucrainei cu activele înghețate ale Rusiei: o idee atractivă, dar greu de pus în aplicare

Ce s-ar întâmpla dacă Occidentul ar obliga Rusia să plătească pentru a ajuta Ucraina? Problema modului de utilizare a activelor rusești înghețate pentru a elibera fonduri suplimentare se află pe agenda miniștrilor de finanțe ai G7 din această săptămână, însă aplicarea se dovedește a fi complexă, scrie AFP.

Atât de mult încât, după ce au pledat pentru confiscarea totală a activelor rusești, Statele Unite s-au alăturat acum europenilor în favoarea utilizării doar a dobânzilor generate de activele înghețate, chiar dacă secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, a cerut „opțiuni mai ambițioase” la reuniunea G7 de joi.

„Este o idee atractivă să confiscăm prada”, a declarat pentru AFP Frédéric Dopagne, profesor la facultatea de drept UCLouvain din Belgia.

Cu toate acestea, mobilizarea miliardelor rusești înghețate în prezent în conturi din Occident se lovește de o serie de obstacole, dezbătute de luni de zile de experți juridici și geopolitici.

Despre ce sume este vorba?

Potrivit acestuia, Uniunea Europeană și țările G7 au înghețat aproximativ 300 de miliarde de euro în active deținute de banca centrală a Rusiei. De asemenea, au pus sechestru pe bunurile private ale unor persoane care au legături cu guvernul rus.

Potrivit Institutului de Idei Legislative, un think-tank ucrainean care pretinde că pune la îndoială sursele oficiale, au fost înghețate 397 de miliarde de dolari.

Banca Mondială estimează costul reconstrucției Ucrainei, devastată de doi ani de război, la peste 486 de miliarde de dolari.

Unde sunt banii?

Cea mai mare parte se află în Uniunea Europeană: 185 de miliarde de euro au fost înghețate de Euroclear, un depozitar de fonduri internaționale cu sediul în Belgia, după cum a subliniat miercuri ministrul francez de finanțe, Bruno Le Maire.
Acest lucru conferă Europei o influență preponderentă asupra utilizării activelor rusești.

Restul este împărțit în principal între Statele Unite, Japonia, Regatul Unit, Austria și Elveția, potrivit Institutului de Idei Legislative.

Ce blochează lucrurile?

Când vine vorba de fondurile băncii centrale ruse, occidentalii se lovesc de „imunitatea de executare”, un principiu juridic care împiedică confiscarea activelor unui stat de către un alt stat. Pe de altă parte, dreptul la proprietate privată împiedică, teoretic, confiscarea definitivă a activelor deținute de persoane fizice.

În ceea ce privește primul principiu, „reticența persistentă” constă în faptul că realocarea activelor înghețate către un stat victimă „nu a fost niciodată utilizată”, subliniază Frédéric Dopagne. Chiar dacă unii experți juridici consideră că acest lucru ar putea face parte dintr-un „răspuns proporțional” la consecințele invaziei rusești asupra economiei mondiale.

Două cazuri apropiate

Kuweitul a putut beneficia de banii irakieni ca reparație după invazia țării în 1990. Mai recent, Statele Unite au înghețat activele Băncii Centrale a Afganistanului după ce talibanii au revenit la putere și au plănuit să le distribuie în beneficiul poporului afgan.
Dar în primul caz a fost implicată ONU, iar în cel de-al doilea, scopul a fost acela de a aduce beneficii populației din țara în cauză.
Precedent periculos

O confiscare a activelor publice rusești ar crea un precedent periculos pentru dreptul internațional, consideră Nicolas Véron, cercetător la think-tank-ul american Peterson Institute. „Dacă am fi în război, totul s-ar schimba. Dar nu suntem în război cu Rusia”.
În plus, unii sunt îngrijorați de impactul asupra investițiilor din țări terțe, precum China, care și-ar putea reduce activele în țările occidentale de teamă că acestea ar putea fi confiscate.

Iar Rusia amenință cu represalii împotriva intereselor private occidentale. Joi, președintele Vladimir Putin a semnat un decret care autorizează confiscarea în Rusia a activelor aparținând Statelor Unite sau persoanelor „asociate” cu acestea.

Cine a înaintat?

Marți, țările UE au confirmat acordul lor de a confisca dobânzile din activele rusești înghețate în UE pentru a înarma Ucraina. Acest lucru ar trebui să genereze între 2,5 și 3 miliarde de euro pe an.

Statele Unite vor să meargă mai departe și fac presiuni asupra G7 pentru a conveni un mega-împrumut de aproximativ 50 de miliarde de dolari garantat de dobânzile viitoare generate de activele rusești înghețate.

Mai mulți lideri europeni s-au arătat divizați în culise, invocând dificultăți tehnice, în special în ceea ce privește împărțirea riscurilor, sau făcând trimitere la reuniunea G7 a șefilor de stat și de guvern programată pentru jumătatea lunii iunie în Puglia (sudul Italiei).

„Există încă multe detalii care trebuie clarificate și explorate mai în profunzime”, a declarat vineri comisarul european pentru afaceri economice, Paolo Gentiloni, în fața miniștrilor de finanțe din G7, sperând să se ajungă „la un acord pe termen mediu care ar putea fi poate încheiat la nivel politic în cadrul G7”, potrivit AFP.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#active #dolari #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Reducerea tarifelor Căii Ferate din Moldova pentru tranzitul mărfurilor ucrainene ar putea fi mai puțin atractivă decât sugerează procentul de 50% anunțat public. Economistul Iurie Rija arată într-o analiză că, raportată la tarifele aplicate efectiv anterior, reducerea medie este de 34,7%, iar avantajul obținut poate fi anulat complet în cazul unor întreruperi ale rutelor feroviare din Ucraina.

Din 12 august 2026, pentru rutele incluse în grila de tranzit este aplicat coeficientul K=0,50, fără o condiție minimă de volum, facilitatea este valabilă până la sfârșitul anului.

Rija explică însă că reducerea de 50% este valabilă atunci când noul coeficient este comparat cu tariful integral, K=1. În realitate, pe mai multe rute erau aplicate deja reduceri, coeficienții anteriori fiind cuprinși între 0,66 și 0,80. Din acest motiv, discountul efectiv mediu este de 34,7%, iar economia medie ajunge la 6,35 dolari pentru fiecare tonă transportată.

Diferențele sunt importante de la o rută la alta. Pe traseul Basarabeasca–Vălcineț, tariful scade de la 19,70 la 14,07 dolari pe tonă, ceea ce înseamnă o reducere efectivă de 28,6%. Pe Vălcineț–Giurgiulești, economia ajunge la 10,10 dolari pe tonă, iar pe segmentul Giurgiulești–Basarabeasca tariful este într-adevăr redus la jumătate, de la 11,67 la 5,83 dolari pe tonă.

Economistul atrage atenția că reducerea tarifelor obligă CFM să transporte volume mai mari dacă vrea să-și păstreze aceleași venituri brute. Pe rutele unde coeficientul a coborât de la 0,70 la 0,50, volumul trebuie să crească cu 40%. Astfel, pentru fiecare 100 mii de tone transportate anterior ar fi necesare acum 140.000 de tone.

În cazul reducerii coeficientului de la 0,80 la 0,50, CFM ar avea nevoie de o creștere a volumelor cu 60%, iar la trecerea de la 0,66 la 0,50 cu 32%. Și acestea sunt doar pragurile necesare pentru menținerea venitului brut, fără a lua în calcul costurile infrastructurii, tracțiunii, echipajelor, manevrelor și uzurii rețelei.

Rija avertizează că principala vulnerabilitate nu este însă numărul vagoanelor, ci capacitatea infrastructurii. Chiar dacă marfa ucraineană este transportată în vagoane și cu locomotive ucrainene, trenurile au nevoie în Republica Moldova de linii disponibile, stații de primire, control tehnic, manevre, echipaje autorizate și ferestre de circulație.

„Vagonul poate fi ucrainean, dar capacitatea rețelei este moldovenească”, spune Rija. Pentru agricultorul moldovean, riscul nu constă neapărat în faptul că trenul ucrainean îi va lua vagonul, ci că îi poate ocupa linia, locomotiva sau intervalul în care trebuia expediată propria marfă.

O altă problemă este războiul din Ucraina. Rija amintește că infrastructura feroviară ucraineană este o infrastructură strategică supusă atacurilor, iar funcționarea coridorului moldovenesc depinde inclusiv de căile ferate aflate dincolo de frontieră. Ukrzaliznytsia a comunicat că în 2025 infrastructura sa feroviară a fost atacată mai des decât în 2023 și 2024 luate împreună, iar atacurile au continuat și în 2026.

Economistul simulează inclusiv ce s-ar întâmpla dacă una dintre două intrări feroviare nordice ar deveni temporar indisponibilă. Dacă prin acestea ar circula câte zece trenuri săptămânal, iar una ar fi închisă, cealaltă ar trebui să preia toate cele 20 de trenuri.

Dacă însă capacitatea sa maximă ar fi de numai 13 trenuri, după prima săptămână s-ar forma o coadă de șapte garnituri. După două săptămâni, aceasta ar putea ajunge la 14 trenuri, circa 14.000 de tone de marfă și 210 vagoane blocate în circuit.

În asemenea condiții, avantajul financiar al tarifului redus poate dispărea rapid. Rija oferă exemplul unei economii de 6 dolari pe tonă datorită discountului. O redirecționare a trenului ar putea costa suplimentar 3 dolari pe tonă, staționarea încă 2 dolari, iar costurile financiare și riscurile contractuale alte 2 dolari.

Rezultatul: economia de 6 dolari se transformă într-un cost suplimentar net de un dolar pe tonă. „Pe hârtie, ruta rămâne mai ieftină. În realitate, devine mai scumpă și mai puțin predictibilă”, constată economistul.

Perturbările ar putea lovi indirect și agricultorii moldoveni. Într-un scenariu prezentat de Rija, dacă rotația unui vagon crește de la șapte la zece zile, productivitatea acestuia scade cu aproximativ 30%. Pentru un parc de 700 de vagoane moldovenești, capacitatea teoretică ar coborî de la circa 195.000 la 136.500 de tone lunar.

Costul ar putea ajunge în final în prețul oferit fermierului. Dacă exportatorul introduce o rezervă suplimentară de risc de numai 5 dolari pe tonă, un agricultor care vinde 1.000 de tone ar putea încasa cu 5.000 de dolari mai puțin.

Rija nu susține însă că tranzitul ucrainean este automat dezavantajos pentru Republica Moldova. Dacă fluxurile sunt bine planificate, acestea pot genera venituri suplimentare pentru CFM și pot contribui la întreținerea infrastructurii fără să afecteze exporturile locale.

Economistul consideră însă obligatoriu un plan de rezervă pentru situațiile în care una dintre rutele din Ucraina este întreruptă. Ar trebui stabilite din timp traseele alternative, capacitățile maxime zilnice și săptămânale, regulile de redirecționare și cine suportă costurile suplimentare.

În concluzie, Rija susține că un discount de 5–10 dolari pe tonă poate transforma Moldova într-un coridor competitiv, însă câteva zile de blocaj, staționarea trenurilor și o rută ocolitoare pot consuma întregul avantaj. Pentru Guvern, spune economistul, sprijinirea Ucrainei trebuie însoțită de protejarea exportului moldovenesc și de un plan de continuitate care să împiedice transferarea costurilor asupra agricultorilor.