Alertă în agricultură: Producătorii de ulei se tem de licențierea provizorie a importului de cereale și oleaginoase

De la independența sa acum peste treizeci de ani, Republica Moldova a dezvoltat o infrastructură robustă pentru prelucrarea uleiurilor și semifabricatelor vegetale, esențiale pentru economia agricolă a țării. Această rețea de centre de prelucrare și producție a devenit coloana vertebrală a sectorului agricol, furnizând uleiuri de floarea soarelui și hrana semifabricată necesară zootehniei gospodăriilor, susșine expertul în agricultură, Iurie Rija.

Însă, recentele modificări legislative privind licențierea importului de culturi cerealiere și oleaginoase au stârnit un val de dezbateri și îngrijorări în rândul producătorilor autohtoni și al economiștilor.

Începând cu luna iulie 2023, până în decembrie același an, Republica Moldova a importat 8.651 tone de semințe de floarea soarelui, cu un preț mediu de 11,2 lei/kg. Această cantitate reprezintă doar 4% din exportul de 190.464 tone de semințe de floarea soarelui în aceeași perioadă. Cu toate acestea, importurile au fost reduse la minim, 91% din acestea fiind realizate de Floarea Soarelui SA în 6 zile de funcționare a fabricii.

Anul 2023 a adus rezultate optimiste, cu o creștere a valorii adăugate prin exportul de produse prelucrate, comparativ cu exportul de materii prime. În acest an, Republica Moldova a exportat 300.461 tone de semințe de floarea soarelui, în scădere cu 36% față de 2022, dar a exportat 248.206 tone de ulei, o creștere de 8,3%, și 215.838 tone de șrot, o creștere de 28,4%.

În 2024, însă, tendința s-a inversat brusc. În aprilie, exportul de ulei a scăzut semnificativ, în timp ce exporturile de floarea soarelui brută au crescut. Aceasta a dus la adoptarea recentă a unui proiect de lege care impune licențierea provizorie a importului de culturi cerealiere și oleaginoase până la sfârșitul anului.

Proiectul de lege a stârnit critici aspre din partea experților în piața cerealelor, cum ar fi Iurie Rija, care a subliniat că măsura va afecta negativ producătorii autohtoni de uleiuri vegetale și va impune bariere birocratice care pot reduce semnificativ capacitatea de prelucrare și export a țării. În plus, aceasta poate duce la o creștere a șomajului în zonele dependente de aceste fabrici mari.

Criticii proiectului de lege susțin că o astfel de licențiere provizorie contravine principiilor pieței libere și ar trebui să fie înlocuită cu măsuri care să faciliteze circulația liberă a mărfurilor și să protejeze producătorii locali prin alte mijloace.

Analiza minuțioasă a proiectului de lege respectiv scoate la iveală anumite lacune și incoerențele, și anume:

1.Volumul achitării impozitelor de către producătorii naționali ai uleiurilor vegetale la 1 tonă de produs final este de circa 2.5 ori mai mare decât impozitele colectate de pe vânzarea a 5 t de floarea soarelui, raportate la această tonă. Astfel, bugetul național are mai mult de câștigat din sporirea fabricării produselor finale uleioase

2.A licenția importul materiei prime oleaginoase în țară înseamnă de fapt, a-l stopa și a sista activitatea celor mai mari întreprinderi producătoare autohtone. De aici rezultă o altă consecință socială negativă- sporirea ratei șomajului în orașele unde sunt dislocate aceste întreprinderi

3.Licențierea provizorie a importului de culturi cerealiere și oleaginoase inevitabil va afecta însăși fermierii naționali, care vor fi nevoiți să procure uleiul vegetal autohton și șrotul la un preț mai înalt

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#rasarita #ulei #import

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.