Arabia Saudită va permite pelerinajul la locurile sfinte doar musulmanilor vaccinați

Arabia Saudită le va cere musulmanilor care doresc să participe la pelerinajul din locurile sfinte de la Mecca și Medina să fie vaccinați anti-COVID-19 înainte de sosirea în această țară, care anul trecut a permis numai un pelerinaj foarte limitat, relatează marți agenția EFE, citată de Agerpres.

Ministrul saudit al sănătății, Tawfiq al-Rabia, a declarat că inclusiv cei însărcinați cu organizarea și lucrătorii care se ocupă de instalațiile religioase și sanitare din orașele sfinte vor trebui să fie vaccinați înainte de începerea „Haji”, pelerinajul anual de la Mecca, ce se va desfășura în luna iulie.

Fiecare musulman apt fizic și care își permite din punct de vedere economic este obligat să participe la acest pelerinaj cel puțin o dată în viață.

În afara pelerinajului anual, milioane de musulmani din întreaga lume obișnuiesc să viziteze Arabia Saudită pe parcursul întregului an pentru Umrah, un pelerinaj mai mic la Marea Moschee de la Mecca și la moscheea Profetului Mahomed la Medina.

Ambele lăcașuri de cult au fost închise anul trecut șapte luni din cauza pandemiei, fiind redeschise în octombrie cu o afluență limitată la 30% din capacitate.

Pelerinajul de la Mecca s-a desfășurat la sfârșitul lunii iulie 2020 cu un număr de numai aproximativ o mie de persoane, cetățeni saudiți sau rezidenți în regat.

#Arabia Saudita #Mecca #Medina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.