Decizia BNM privind majorarea ratei de bază și a normei rezervelor obligatorii (la 33% 16 mai – 15 iunie 2022) nu poate să nu trezească controverse, având în vedere situația economică dificilă și inflația atât de înaltă (stagflație) – un mediu mai dificil pentru activitatea unei bănci centrale e greu de imaginat. Per ansamblu, restricționarea politicii monetare în condiții inflaționiste este acea pastilă amară pe care trebuie să o administrăm pentru a preveni destabilizarea macroeconomică și este o practică absolut normală pentru o bancă centrală care are scopul principal de a asigura stabilitatea prețurilor (ex: BNR recent la fel a majorat rata de bază, dar și multe alte bănci centrale din regiune, din cauza inflației globale). Dar această postare a mea nu ar avea sens dacă nu aș veni cu anumite precizări, susține economistul Expert-Grup, Adrian Lupușor.

Lupușor crede că BNM operează cu o serie de ipoteze, cel puțin din punctul meu de vedere, eronate, care au dus la o politică monetară prea restrictivă pentru condițiile macroeconomice actuale.

Prima ipoteză este că înăsprirea politicii monetare va stimula moldovenii să reduca consumul și să economisească mai mult. Adevărul este că dobânda la credite are o influență destul de mică asupra cererii pentru credite de consum (cazul creșterii fulminante a sectorului de microcreditare cu rate de zeci de ori mai mari decât cele oferite de bănci este cea mai clară dovadă), iar tendința de temperare a creditarii si consumului, si implicit inclinatia spre economisire, deja este vizibila pe fundalul razboiului din Ucraina (moldovenii si fara indemnurile bancii centrale deja se adapteaza). În al doilea rând, înăsprirea politicii monetare nu neapărat va duce la creșterea puternică a dobânzilor la depozitele bancare care să stimuleze un val masiv de economisire, deoarece sistemul bancar are suficiente lichidități și va ajusta dobânzile în funcție de necesitățile proprii, aproape indiferent de deciziile BNM”, spune economistul.

În opinia lui, chiar dacă decizia de majorare a ratei de bază este îndreptățită, scopul căreia este să ancoreze anume așteptările inflaționiste (o strategie absolut corectă), decizia de majorare a normei rezervelor obligatorii scumpește și mai mult finanțarea deficitului bugetar (și el, la maxime istorice în acest an). Deci, se compromite „policy mix-ul” dintre politica monetară restrictivă și politica bugetară stimulativă – atât de important în condiții de crize economice.

Deciziile de politică monetară în general, și a celor emise de BNM în particular, nu au efect imediat, acestea fiind vizibile peste 3-4 trimestre (în cazul normei rezervelor obligatorii – un pic mai rapid, dar totuși cu întârziere). În condiții de criză, aceste lag-uri sunt și mai lungi. Prin urmare, BNM trebuie să promoveze o politică monetară anticipatorie și nu reactivă: să identifice cât mai timpuriu riscurile inflaționiste și să adopte decizii monetare cu câteva trimestre înainte de materializare a presiunilor inflaționiste. În cazul în care s-a întârziat sau nu s-a reușit identificarea anticipată a riscurilor respective, politica monetară trebuie să treacă în alt regim: regim de stabilizare macroeconomică, prin promovarea unei politici monetare mai echilibrate, cu scop mai larg și long-term decât doar reducerea inflației, prin luarea în considerație a efectelor pro-ciclice a deciziilor sale (ex: care va fi impactul deciziei asupra creșterii economice). O asemenea strategie ar fi îndreptățită și de faptul că inflația pe care BNM încearcă să o stăvilească nu este de sorginte monetară, respectiv este practic în afara ariei de influență a autorității monetare”, mai spune economistul.

Lupușor afirmă că o politică monetară mai echilibrată ar arăta în felul următor: majorarea ratei de bază așa cum s-a decis, menținerea normei rezervelor obligatorii (sau chiar micșorarea acestora pentru a susține finanțarea deficitului bugetar) și comunicarea activă privind capacitatea și determinarea BNM de a menține stabilitatea macrofinanciară și tendința dezinflaționistă care va urma peste 2-3 trimestre pentru a ancora așteptările inflaționiste (de fapt, pe timp de crize, anume comunicarea trebuie să devină principalul instrument de politică monetară). Ar putea fi examinată și opțiunea majorării normei rezervelor în lei în paralel cu micșorarea normei rezervelor în valută, pentru a stimula economisirea în monedă națională și a stimula și cererea pentru monedă națională, cu impact asupra stabilității cursului valutar.