Banii lui Alexandru Pînzari: Ce avere a declarat când deținea funcții de stat

Alexandru Pînzari, care în prezent își ispășește măsura preventivă de detenție fiind vizat într-un dosar interesant, a deținut mai multe funcții în Republica Moldova. O perioadă scurtă a fost director al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, acum Administrația Națională a Penitenciarelor, după care în 2016, pe vremea când ministrul de Interne era Alexandru Jizdan, a devenit șeful Inspectoratului General al Poliției (IGP).

Mai târziu, în 2019, după cedarea puterii de către PDM, a fost demis de noul ministru de Interne, pe atunci, Andrei Năstase. El însă a câștigat în instanță procesul de judecată și a fost restabilit în această funcție deja în 2020. Cu toate acestea, și-a dat demisia și a reușit să devină în martie anul trecut ministrul al Apărării, dar pentru o perioadă scurtă. Realitatea.md a analizat ultimele trei declarații de avere și interese personale completate din funcții publice.

Astfel, potrivit declarației anuale semnate în martie 2019, Alexandru Pînzari a încasat un salariu total de circa 180.850 de lei de la IGP. A avut venituri și din înstrăinarea unor bunuri mobile, cum ar fi o Honda CRW, anul fabricației 2007, cu 150 de mii de lei și o Toyota Prius, anul fabricației 2016, cu 10 mii de euro. Din alte surse legale, a avut o compensație pentru deplasări de puțin peste 13 mii de lei și o pensie de la CNAS de 84.731 lei.

Cât despre ce clădiri și construcții declara, pe numele său erau înregistrate un apartament de 106 metri pătrați, valorat la 52.500 euro și două garajuri. Totodată, pe numele unui membru de familie, cel mai probabil al soției – nu este clar cine anume, pentru că a fost acoperit numele – era înregistrat un apartament de 48,9 metri pătrați, valorat la doar 20 de mii de lei.

În 2019, Alexandru Pînzari mai declara un mijloc de transport, fără a specifica marca acestuia, anul fabricației fiind din 1961, care costa 3.000 de lei.

Un an mai târziu, declarația anuală, semnată în februarie, nu se deosebește foarte mult față de precedenta. Alexandru Pînzari încă încasase de la IGP un salariu total mai mic cu aproape 26 de mii de lei față de cel din 2019. Doar că a mai încasat niște bani – 55.800 lei – de la Tirex Petrol și 4.761 lei de la EstconConstruct SRL. Pensia de la CNAS a fost de 81.929 lei.

În rest, a declarat aceleași garajuri, aceleași apartamente și aceeași mașină.

La fel în 2020, a depus o nouă declarație de avere, pentru că obținuse, dar și pierduse funcția de ministru al Apărării. Astfel, în noiembrie 2020, a declarat că a reușit să ridice un salariu de 139.582 lei exclusiv de la Minister. Pensia de la CNAS i-a rămas la cifra de 80 de mii de lei.

A vândut un garaj cu 11.200 de euro și apartamentul membrului familiei, cel mai probabil se adeverește a fi a soției, cu 27.000 de euro. Astfel, a rămas cu un singur apartament și cu un garaj. Însă apare și o casă de locuit, dobândită în 2020, cu o supragață de 166,5 metri pătrați în valoare de 18.57.544.00 de lei. A mai rămas cu aceeași mașină cu anul fabricației din 1961.

Detalii despre Reținerea lui Pînzari, citiți pe Realitatea

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.