Banii transnistrenilor pentru gazul consumat: Pe apa sâmbetei, nu în conturile Gazprom!

Datoria regiunii transnistrene față de compania Moldovagaz a crescut cu 424 milioane de dolari în ultimele patru luni: octombrie, noiembrie, decembrie și ianuarie. În această perioadă regiunii transnistrene i-au fost livrate circa 730 de milioane de metri cubi. Vadim Ceban, președintele Consiliului de administrație al SA Moldovagaz a confirmat informația pentru Zdg.md.

Conform unui document publicat de Anticorupție.md în octombrie 2021, datoria a sporit cu 98 milioane, în noiembrie – cu 90 milioane, în decembrie – cu 97,5 milioane, iar în ianuarie – cu 138,4 milioane de dolari. Suma acumulată a fost trecută în contul datoriei față de Gazprom, din cauza faptului că Tiraspoltranzgaz nu a plătit pentru gazul consumat în perioada respectivă.

Deși regiunea transnistreană are datorii față de Moldovagaz, filiala concernului rus Gazprom continuă să aprovizioneze stânga Nistrului cu gaze. Președintele Consiliului de administrație al SA Moldovagaz, Vadim Ceban, a declarat pentru sursa citată că acest lucru se datorează faptului că Tiraspoltransgaz este „compania fiică a Moldovagaz”.

Foto: Anticoruptie.md

Potrivit lui Ceban, în prezent, datoria regiunii transnistrene față de Moldovagaz constituie circa șapte miliarde de dolari.

„Este vorba despre compania noastră fiică. Este vorba despre aprovizionarea centralei termoelectrice de la Cuciurgan, care livrează energie electrică și este vorba despre securitatea energetică (…). Noi avem obligațiunea noastră, ei au obligațiunea lor și acest aspect urmează să fie discutat inclusiv în cadrul ședinței Comisiei moldo-ruse care va avea loc în martie”, a declarat Vadim Ceban.

Pe 29 octombrie 2021, după o serie de negocieri, contractul de livrare a gazelor naturale dintre Gazprom și Moldovagaz a fost prelungit pentru cinci ani „în condiții reciproc avantajoase” a anunțat, oficial, gigantul rus printr-o notă informativă.

La mijlocul lunii aprilie 2021, datoria malului stâng al Nistrului față de Moldovagaz constituia aproape 6,8 miliarde de dolari.

Regiunea stângă a Nistrului nu plătește gazul consumat, întreaga datorie, acumulându-se pe seama Moldovagaz. Locuitorii din stânga Nistrului achită tarife derizorii pentru gazul consumat și nu acoperă costul resurselor energetice livrate. Cert e că nici acești bani nu ajung la furnizori. Aceștia se acumulează pe un cont special la Tiraspol și sunt folosiți ca supliment la pensii și diferite plăți sociale.

Experții de la Chișinău susțin că anumite grupări de la Kremlin câștigă sume uriașe din Transnistria pe seama livrărilor de gaz care nu sunt achitate. Potrivit lor, aceștia storc bani mari din Centrala de la Cuciurgan și Uzina Metalugrică, precum și din fermele de criptomonede amplasate în regiunea transnistreană, care consumă (fără să achite) aproximativ 10% din curentul electric produs de Cuciurgan.

#Vadim Ceban #regiunea transnistreana #datorie #Moldovagaz

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Forța de muncă din Republica Moldova rămâne redusă, cu un grad mare de inactivitate economică și diferențe puternice între orașe și sate, bărbați și femei. Datele finale ale Recensământului populației și locuințelor 2024, prezentate de Biroul Național de Statistică, arată că mai puțin de jumătate dintre persoanele de 15 ani și peste participă la piața muncii, în timp ce șomajul lovește în special tinerii și mediul rural.

Potrivit BNS, forța de muncă (populația economic activă) a constituit 862,9 mii persoane dintr-un total de 1,946 milioane persoane cu vârsta de 15 ani și peste. Cu alte cuvinte, rata de participare la forța de muncă este de doar 44,3%, restul de 55,7% reprezentând populație în afara forței de muncă – pensionari, elevi și studenți, casnici, persoane în incapacitate de muncă sau persoane inactive care nu lucrează și nici nu caută un loc de muncă. În segmentul de vârstă de muncă 15–64 de ani, rata de participare este mai mare, de 54,3%, însă aproape jumătate (45,7%) din populație rămâne economic inactivă.

Structura pe sexe scoate în evidență un decalaj clar: la populația de 15 ani și peste, rata de participare a bărbaților este de 49,8%, cu 10,1 puncte procentuale peste cea a femeilor (39,7%). În grupa 15–64 ani, diferența se menține (58,1% la bărbați față de 50,7% la femei). În mediul urban, participarea la forța de muncă este vizibil mai ridicată decât în rural: 52% față de 48% la populația de 15 ani și peste, iar la grupa 15–64 ani rata ajunge la 61,6% în orașe, comparativ cu 47,7% în sate.

Din totalul populației de 15 ani și peste, 782,6 mii persoane erau ocupate, rata de ocupare fiind de 40,2%. Bărbații au o rată de ocupare de 44,2%, cu 7,5 puncte procentuale peste femei (36,8%). Diferențele urban–rural sunt la fel de pronunțate: aproape jumătate dintre locuitorii orașelor sunt ocupați (48,9%), în timp ce în sate doar o treime (32,7%) au un loc de muncă. Pentru grupa de vârstă 15–64 ani, rata de ocupare este de 49%.

Vârsta „de vârf” pe piața muncii este între 35 și 49 de ani. Cea mai mare rată de ocupare se înregistrează la persoanele de 40–44 ani – 61,7%, urmate de grupele 35–39 ani (60,6%) și 45–49 ani (60,2%). La polul opus, doar 6,8% dintre tinerii de 15–19 ani și 5,1% dintre vârstnicii de 70 de ani și peste sunt ocupați. Din punct de vedere al stării civile, persoanele căsătorite au cea mai mare rată de participare la forța de muncă – 51,4%, cu vârf în mediul urban, unde ajunge la 60,6%.

Pe ansamblu, piața muncii este dominată de salariați: 95,1% din populația ocupată de 15 ani și peste lucrează ca angajați, în timp ce doar 3,5% sunt lucrători pe cont propriu, 1,1% patroni și 0,2% lucrători familiali neremunerați. În mediul rural, ponderea lucrătorilor pe cont propriu și a celor familiali neremunerați este mai mare decât în urban, ceea ce reflectă rolul încă important al agriculturii și al activităților de subzistență.

Strucura ocupațională arată preponderența specialiștilor în diverse domenii (22,1% din totalul populației ocupate), urmați de muncitori calificați și asimilați (15,2%) și lucrători în servicii și comerț (14,5%). Femeile sunt puternic reprezentate în zona profesiilor intelectuale și de servicii (pondere de 2,2 ori mai mare decât bărbații în rândul specialiștilor), în timp ce bărbații domină categoriile de muncitori calificați și construcții. Sectorul serviciilor absorbe 67,9% din populația ocupată, industria 14,6%, construcțiile 9,9%, iar agricultura doar 7,6%, însă cu ponderi mult mai mari în rândul bărbaților și al locuitorilor de la sate.

Teritorial, municipiul Chișinău concentrează aproape 40% din populația ocupată, confirmându-și rolul de principal centru economic și de atracție pentru forța de muncă. Regiunea Centru cumulează 25% din persoanele ocupate, Nordul – 21,1%, Sudul – 10,9%, iar UTA Găgăuzia – 3,6%. În același timp, rata de participare la forța de muncă variază puternic pe raioane: peste media națională de 44,3% se situează Chișinău (56,1%), Bălți (50,5%), Ialoveni (46,2%), Criuleni (45,6%) și Strășeni (45,2%). Cele mai mici niveluri de participare se înregistrează în raioanele Briceni (28,5%), Nisporeni (32,6%) și Dondușeni (33,6%), zone marcate de un grad înalt de îmbătrânire a populației.

Mobilitatea forței de muncă rămâne relativ scăzută: 69,8% dintre persoanele ocupate lucrează în localitatea de reședință obișnuită, 13,2% în localități proxime din același raion sau municipiu, 10,5% în alte raioane sau municipii și 5,8% într-o altă țară. Populația urbană este mult mai ancorată local (88,7% lucrează în localitatea de reședință), în timp ce în rural aproape jumătate dintre cei ocupați se deplasează pentru muncă în alte localități, raioane sau peste hotare.

În ceea ce privește șomajul, recensământul indică 80,2 mii șomeri, rata șomajului pentru populația de 15 ani și peste fiind de 9,3%. Bărbații sunt afectați într-o măsură mai mare decât femeile: 11,1% față de 7,3%. Diferențele urbane–rurale sunt din nou puternice: rata șomajului în mediul rural este de 13,3%, cu 7,4 puncte procentuale peste cea din mediul urban (5,9%). Tinerii de 15–24 ani înregistrează cea mai mare rată a șomajului – 16,7%, indicatorul urcând la 22,3% pentru tinerii din mediul rural.

Pe lângă indicatorii clasici de piață a muncii, BNS atrage atenția și asupra dimensiunii inactivității: 55,7% din populația de 15 ani și peste este în afara forței de muncă. Aproape jumătate dintre aceștia sunt pensionari (48,4%), 13,8% elevi și studenți, 9,6% casnici, 2,8% persoane în incapacitate permanentă de muncă, iar 25,4% se află în „altă situație”, categorie în care peste o treime reprezintă forță de muncă potențială – persoane care fie nu caută de lucru, dar ar fi disponibile să lucreze, fie caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile imediat.