Banii transnistrenilor pentru gazul consumat: Pe apa sâmbetei, nu în conturile Gazprom!

Datoria regiunii transnistrene față de compania Moldovagaz a crescut cu 424 milioane de dolari în ultimele patru luni: octombrie, noiembrie, decembrie și ianuarie. În această perioadă regiunii transnistrene i-au fost livrate circa 730 de milioane de metri cubi. Vadim Ceban, președintele Consiliului de administrație al SA Moldovagaz a confirmat informația pentru Zdg.md.

Conform unui document publicat de Anticorupție.md în octombrie 2021, datoria a sporit cu 98 milioane, în noiembrie – cu 90 milioane, în decembrie – cu 97,5 milioane, iar în ianuarie – cu 138,4 milioane de dolari. Suma acumulată a fost trecută în contul datoriei față de Gazprom, din cauza faptului că Tiraspoltranzgaz nu a plătit pentru gazul consumat în perioada respectivă.

Deși regiunea transnistreană are datorii față de Moldovagaz, filiala concernului rus Gazprom continuă să aprovizioneze stânga Nistrului cu gaze. Președintele Consiliului de administrație al SA Moldovagaz, Vadim Ceban, a declarat pentru sursa citată că acest lucru se datorează faptului că Tiraspoltransgaz este „compania fiică a Moldovagaz”.

Foto: Anticoruptie.md

Potrivit lui Ceban, în prezent, datoria regiunii transnistrene față de Moldovagaz constituie circa șapte miliarde de dolari.

„Este vorba despre compania noastră fiică. Este vorba despre aprovizionarea centralei termoelectrice de la Cuciurgan, care livrează energie electrică și este vorba despre securitatea energetică (…). Noi avem obligațiunea noastră, ei au obligațiunea lor și acest aspect urmează să fie discutat inclusiv în cadrul ședinței Comisiei moldo-ruse care va avea loc în martie”, a declarat Vadim Ceban.

Pe 29 octombrie 2021, după o serie de negocieri, contractul de livrare a gazelor naturale dintre Gazprom și Moldovagaz a fost prelungit pentru cinci ani „în condiții reciproc avantajoase” a anunțat, oficial, gigantul rus printr-o notă informativă.

La mijlocul lunii aprilie 2021, datoria malului stâng al Nistrului față de Moldovagaz constituia aproape 6,8 miliarde de dolari.

Regiunea stângă a Nistrului nu plătește gazul consumat, întreaga datorie, acumulându-se pe seama Moldovagaz. Locuitorii din stânga Nistrului achită tarife derizorii pentru gazul consumat și nu acoperă costul resurselor energetice livrate. Cert e că nici acești bani nu ajung la furnizori. Aceștia se acumulează pe un cont special la Tiraspol și sunt folosiți ca supliment la pensii și diferite plăți sociale.

Experții de la Chișinău susțin că anumite grupări de la Kremlin câștigă sume uriașe din Transnistria pe seama livrărilor de gaz care nu sunt achitate. Potrivit lor, aceștia storc bani mari din Centrala de la Cuciurgan și Uzina Metalugrică, precum și din fermele de criptomonede amplasate în regiunea transnistreană, care consumă (fără să achite) aproximativ 10% din curentul electric produs de Cuciurgan.

#Vadim Ceban #regiunea transnistreana #datorie #Moldovagaz

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija atrage atenția că subvențiile în agricultură nu sunt „cadouri politice”, ci investiții cu randament real pentru economie. Într-o analiză publicată recent, acesta explică faptul că fiecare leu direcționat spre agricultură generează efecte multiplicatoare. Este vorba de mișcarea capitalului privat, creează locuri de muncă în mediul rural, stimulează exporturile și alimentează bugetul de stat prin taxe, accize și venituri valutare. Neplata acestor subvenții are efectele inverse – falimente, scăderea exporturilor, pierderea bazei fiscale și migrația accelerată.

Potrivit lui Rija, blocarea subvențiilor împinge fermierii spre insolvență, iar întreaga economie rurală intră într-un cerc vicios. „Când statul menține un aparat birocratic supradimensionat și nu își onorează obligațiile, el mută bani din economia reală în consum administrativ steril, adică în zone care nu produc valoare”, afirmă economistul.

Acesta subliniază că subvențiile sunt, din punct de vedere economic, investiții care generează fluxuri multiple: duc la achiziția de motorină, inputuri, semințe, echipamente agricole, susțin lanțurile de depozitare, procesare și export, iar prin aceste procese banii „se întorc în economie de mai multe ori”.

Rija avertizează că întârzierea rambursării subvențiilor riscă să provoace falimente în lanț și o reducere semnificativă a exporturilor agroalimentare, ceea ce ar diminua drastic baza impozabilă. „Sprijinul agricol nu este un favor. Este motorul de pornire al economiei reale”, susține acesta.

Economistul identifică și surse clare de finanțare care ar permite acoperirea rapidă a restanțelor – estimate la circa 1,9 miliarde lei – și stabilizarea fondului anual de subvenționare. Printre acestea: optimizarea aparatului administrativ: Moldova are 34.696 de funcționari publici. O reducere de doar 5–10% din cheltuielile administrative ar genera economii de câteva sute de milioane de lei anual, reformarea cheltuielilor MAI: Republica Moldova cheltuie aproape dublu față de media UE raportat la PIB pentru poliție. Conform unui raport IDIS Viitorul, alinierea la media europeană ar economisi până la 1 miliard de lei anual și combaterea evaziunii fiscale: economia subterană provoacă pierderi de miliarde. Recuperarea a doar 5% ar aduce bugetului 400–600 milioane lei anual justarea modului de redistribuire a accizelor și TVA: fără a crește taxele pentru populație, redirecționarea a 1–2% din acciza la carburanți și a unei fracțiuni mici din TVA ar asigura încă 300–700 milioane lei anual.

În total, aceste măsuri ar putea genera un spațiu fiscal suplimentar de 1,3–2,5 miliarde lei pe an, suficient pentru a achita restanțele și pentru a crește fondul de subvenții.

Rija propune și un set de acțiuni urgente: o rectificare bugetară imediată, contractarea unui împrumut intern pe termen scurt, înghețarea investițiilor publice neesențiale și introducerea unui procent fix din TVA și accize destinat anual agriculturii. De asemenea, economistul cere un audit public al cheltuielilor administrative și ale MAI pentru identificarea reală a risipei bugetare.

Analiza concluzionează că subvențiile agricole nu reprezintă o povară, ci un accelerator al creșterii economice. „Problema nu este lipsa banilor, ci felul în care sunt cheltuiți. Subvențiile sunt investiții cu efect imediat și multiplicator ridicat, iar întârzierea lor pune frână economiei”, avertizează Iurie Rija.