Blockchain și computerele cuantice – tehnologiile care sunt gata să schimbe lumea! Totuși există o problemă, CARE?

Două tehnologii extrem de importante sunt aproape să schimbe lumea, dar ar putea intra în confruntare directă: blockchain și computerele cuantice. Dacă progresul actual continuă, computerele cuantice vor putea sparge criptografia monedelor virtuale.

Criptomonedele au potențialul de a schimba finanțele, eliminând intermediarii și aducând conturi către milioane de persoane nebancare din întreaga lume. La rândul lor, calculatoarele cuantice ar putea schimba modul în care produsele farmaceutice și materialele sunt proiectate, prin puterea lor extraordinară de procesare. Însă avem o problema: tehnologia blockchain care alimentează criptomonedele ar putea fi vulnerabilă la atacuri sofisticate și la tranzacții falsificate, dacă acest calculul cuantic se maturizează mai repede decât eforturile de a face bani digitali.

Criptomonedele sunt securizate de o tehnologie numită blockchain, criptografie cu cheie publică. Sistemul este omniprezent. Vă protejează achizițiile online și bruiază comunicațiile pentru oricine altcineva decât destinatarul vizat. Tehnologia funcționează combinând o cheie publică, una pe care oricine o poate vedea, cu o cheie privată.

Dacă progresul actual continuă, computerele cuantice vor putea sparge criptografia cu cheie publică, creând o potențiala amenințare extrem de serioasă pentru lumea cripto, unde unele valute sunt evaluate la sute de miliarde de dolari. În cazul in care criptarea este întreruptă, atacatorii pot uzurpa identitatea proprietarilor legitimi ai criptomonedelor, ai NFT-urilor sau ai altor astfel de active digitale, scrie cnet.com.

Calculatoarele cuantice își obțin puterea manipulând datele stocate pe qubiți, elemente precum atomii încărcați care se supun legilor specifice fizicii ce guvernează universul nano-. Pentru a sparge criptarea, computerele cuantice vor trebui să exploateze mii de qubiți, cu mult mai mult decât zecile de qubiți pe care îi au mașinile de astăzi. Mașinile vor avea nevoie, de asemenea, de qubiți persistenți care pot efectua calcule mult mai complicate decât cele posibile acum. Dar progresele sunt uriașe într-un timp foarte scurt. Așa că nu va mai dura mult până când computerele cuantice vor fi o amenințare reală pentru piața cripto.

Vestea bună pentru fanii criptomonedei este că problema calculului cuantic poate fi rezolvată prin adoptarea aceleiași tehnologii de criptografie post-cuantică pe care industria de calcul a început deja să o dezvolte. Institutul Național de Standarde și Tehnologie al guvernului SUA se află de câțiva ani într-un proces atent de găsire a algoritmilor de criptare cuantică, cu implicarea cercetătorilor de pe tot globul. Mai multe grupuri de blockchain lucrează activ la un software rezistent cuantic.

Proiectul Ethereum, care a creat cea mai mare criptomonedă după Bitcoin în ceea ce privește valoarea totală, a început să treacă într-o faza postcuanticăm, dar probabil că este încă departe: tranziția actuală a Ethereum la Ethereum 2.0 durează ani de zile.

Unii oameni construiesc o nouă tehnologie de criptomonedă și blockchain concepută pentru era computerului cuantic. Acestea includ Quantum Resistant Ledger și Bitcoin Post Quantum, care, în ciuda numelui, nu au legătură cu criptomoneda originală Bitcoin. Aceste eforturi folosesc algoritmi post-cuantici pentru a proteja împotriva unei viitoarei fisuri cuantice.

Cambridge Quantum Computing, un startup care fuzionează cu producătorul de calculatoare cuantice Honeywell, lucrează la o tehnologie de securitate cuantică care poate fi aplicată oricărei rețele blockchain. Acesta își propune să securizeze atât comunicațiile dintre computerele care stochează date blockchain, cât și semnăturile folosite pentru a cripta și semna datele blockchain.

Portofelele cu criptomonede, în pericol

Însă mai există o problemă legată de modul în care sunt concepute aceste criptomonede. Multe criptomonede, cum ar fi Bitcoin, sunt descentralizate prin design, supravegheate efectiv de oricine participă la rețea. Pentru a actualiza funcționarea interioară a unei criptomonede, persoanele care încearcă să actualizeze o criptomonedă trebuie să convingă mai mult de jumătate dintre participanți să mute criptomoneda într-o versiune nouă, ceea ce este extrem de complicat de făcut.

Adevăratul test cuantic pentru criptomonede va fi reprezentat de structurile de guvernanță. O astfel de guvernanță ar putea recompensa criptomonedele care au puteri centrale mai puternice, cum ar fi Dash cu nodurile sale master sau chiar „govcoins” emise de băncile centrale, care, în principiu, se pot mișca mai rapid pentru a adopta protecția post-cuantică. Dar prezintă o enigmă în comunitatea cripto, care respinge adesea ideea de autoritate.

Însă, atât timp cât tehnologia rămâne în urmă, portofelele cu criptomonede pe care oamenii le folosesc pentru a-și urmări activele digitale ar putea fi, de asemenea, vulnerabile la calculul cuantic. Aceste portofele stochează cheile private de care oamenii au nevoie pentru a-și accesa activele înregistrate pe blockchain. Un atac reușit ar putea goli un portofel.

În cele din urmă, expertii spun ca oamenii vor face toate actualizările necesare în blockchain pentru a ține pasul cu provocările calculului cuantic, însă în acest moment sunt multe necunoscute, iar riscurile din sectorul cripto tot mai mari.

#Blockchain #computere cuantice #portofele virtuale #criptomonede #tehnologii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.