Bomba zilei! Mega-operațiuni de spălare de bani – Moldova inclusă în lista țărilor cu risc sporit

26 Iun. 2023, 09:56
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
26 Iun. 2023, 09:56 // Actual //  bani.md

Republica Moldova a fost inclusă în lista statelor cu risc major de spălare a banilor, de către cea mai mare bancă din Elveția, UBS. Au fost impuse restricții stricte bancherilor Credit Suisse, inclusiv interzicerea atragerea clienților noi din țările cu risc ridicat de spălare de bani şi corupţie. În listă se mai regăsesc așa țări precum Rusia, Libia, Sudan şi Venezuela, notează Financial Times.

UBS a impus restricții stricte bancherilor Credit Suisse, inclusiv interzicerea noilor clienți din țări cu risc ridicat și a produselor financiare complexe, după ce a finalizat luni preluarea rivalului său bolnav.

Directorii UBS au stabilt „liniile roșii” care interzic personalului Credit Suisse activitățile financiare.

Activitățile interzise includ preluarea clienților din țări precum Libia, Rusia, Sudan și Venezuela și lansarea de noi produse fără aprobarea managerilor UBS.

Politicienii ucraineni și întreprinderile de stat vor fi, de asemenea, blocate pentru a preveni potențiala spălare a banilor.

„Suntem îngrijorați de „contaminarea culturală””, a declarat președintele UBS, Colm Kelleher, luna trecută, în legătură cu preluarea personalului Credit Suisse. „Vom avea un ștachet incredibil de ridicat pentru cine aducem în UBS.”

Interdicțiile, scrise de departamentul de conformitate al UBS, sunt menite să reducă riscurile implicate în tranzacția, care a fost orchestrată de autoritățile elvețiene în urmă cu trei luni pentru a salva Credit Suisse de la colaps.

UBS a confirmat luni că a finalizat preluarea. Într-o scrisoare deschisă, Kelleher și directorul executiv Sergio Ermotti au spus: „Nu vom face niciodată compromisuri cu privire la cultura puternică a UBS. Este vorba de abordarea conservatoare a riscurilor sau serviciile de calitate.”

Directorii UBS se tem că vor lua o bancă care în mod tradițional a fost mult mai dispusă să accepte clienți riscanți și să le ofere produse cu mize mari. Ultimii câțiva ani ai Credit Suisse ca și companie independentă a fost marcată de o serie de scandaluri și crize, despre care un raport intern a spus că au fost rezultatul „atitudinii sale nefaste față de risc”.

UBS a finalizat miercuri un acord cu guvernul elvețian care va oferi băncii până la 9 miliarde de franci francezi (10 miliarde de dolari) pentru a o proteja de pierderile la salvare. Asistența guvernamentală va intra în vigoare după ce UBS a acoperit primele pierderi de 5 miliarde de SFr.

Acordul de protecție a pierderilor a fost ultimul obstacol pe care UBS trebuie să îl treacă înainte de a finaliza preluarea.

Lista restricțiilor – pe care directorii UBS le-au numit „linii roșii” – acoperă 11 riscuri financiare și 12 riscuri nefinanciare.

În timp ce multe dintre riscuri sunt operaționale – în ceea ce privește aspecte precum distribuția cercetării și utilizarea birourilor – alte decrete afectează direct domeniile de activitate ale Credit Suisse.

Conform regulilor, bancherii Credit Suisse nu pot tranzacționa cu o serie de produse financiare arcane, inclusiv derivate coreene și opțiuni ale anumitor indici cantitativi.

În 2006, Credit Suisse a pierdut 120 de milioane de dolari pe instrumentele derivate coreene, ceea ce a dus la o schimbare a echipei de conducere a unității. Dar banca a continuat să opereze pe piață.

Angajații Credit Suisse trebuie, de asemenea, să solicite directorilor UBS permisiunea de a prelungi împrumuturi garantate cu active precum iahturi, nave și proprietăți imobiliare de peste 60 de milioane de dolari.

În calitate de bancher al unora dintre cei mai bogați oameni ai lumii, Credit Suisse a oferit de mult împrumuturi pentru a finanța achizițiile de avioane private de miliardari, în timp ce s-a angajat și în finanțarea iahturilor.

Anul trecut, Credit Suisse a cerut fondurilor speculative și altor investitori să distrugă documente referitoare la iahturile și avioanele private ale celor mai bogați clienți ai săi, în urma dezvăluirilor din Financial Times cu privire la un acord de securitizare care implica împrumuturi pe care le-a acordat oligarhilor, care au fost ulterior sancționați.

Personalul băncii elvețiene a Credit Suisse trebuie să ceară permisiunea de la UBS pentru a acorda împrumuturi debitorilor din afara țării și pentru proprietăți străine.

Pentru a limita riscul de spălare a banilor, mita și corupție, bancherilor din Credit Suisse li se interzice, de asemenea, să atragă noi clienți dintr-o serie de țări cu risc ridicat. Acestea includ Afganistan, Albania, Belarus, Burkina Faso, Republica Democrată Congo, El Salvador, Eritreea, Etiopia, Guineea, Haiti, Irak, Kosovo, Kârgâzstan, Libia, Moldova, Myanmar, Nicaragua, Palestina, Rusia, Sudanul de Sud, Sri Lanka , Sudan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Venezuela, Yemen și Zimbabwe.

Personalul Credit Suisse a primit joi un memoriu la nivel de companie, prin care le-a spus să se aștepte la noi „linii roșii” în ziua încheierii tranzacției, deși detaliile regulilor nu au fost incluse. UBS și Credit Suisse au refuzat să comenteze regulile. Separat, parlamentarii elvețieni au votat joi pentru împuternicirea unei comisii parlamentare speciale de anchetă cu privire la căderea Credit Suisse.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.