Când vom gusta primii struguri autohtoni? Explicațiile specialiștilor

Cu toate că acest an este mai răcoros și umed, strugurii de masă locali cultivaţi în sere vor apărea pe piață aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi anul trecut, care a fost unul extrem de cald și uscat. În serele semi-închise este posibil ca strugurii să apară mai târziu, scrie AgroTV.

Specialiștii asociațiilor viticole remarcă faptul că în urmă cu câțiva ani, când în țară au apărut primele solarii în care au început a fi cultivaţi strugurii de masă, producătorii sperau la posibilitatea de a furniza fructe pe piață mult mai devreme decât de obicei – în a doua jumătate sau la sfârșitul lunii iunie.

Totuși, pentru ţara noastră, cultivarea strugurilor în câmp închis este o tehnologie relativ nouă, iar adaptarea sa la condițiile locale are loc pas cu pas.

Potrivit specialiștilor, cel mai probabil, producătorii vor putea modifica termenele cu două sau trei săptămâni până la începutul verii pe măsură ce sortimentul se va schimba, inclusiv cu soiuri de struguri timpurii.

În prezent, în țară, conform estimărilor experților, suprafața totală a podgoriilor în sere nu depășește 10 hectare. În principal se cultivă struguri din soiurile “Codreanca”, “Cardinal”.

Cel mai mare producător, pe o suprafață de aproape 4 hectare este o întreprindere din satul Costești, raionul Ialoveni.

Totodată, această direcție de dezvoltare a viticulturii devine una tot mai populară. De exemplu, viticultorii din satul Speia planifică în viitorul apropiat să planteze până la 20 de hectare de podgorii în sere.

La moment, cea mai mare parte a recoltei este vândută pe piața internă. Conform prognozelor actuale, în viitor, cel mai mare export de struguri de masă din sere va fi îndreptat spre piața UE. Anul trecut, producătorul din Costești a început să exporte strugurii din seră în Polonia, la un preț mediu angro de 1,5 euro/kg.

#primii struguri #roada #producatori autohtoni

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.