Cei cinci copii ai lui Silvio Berlusconi sunt acum miliardari

La o lună după ce mogulul media și fostul prim-ministru italian Silvio Berlusconi a murit (în 12 iunie), testamentul său a fost în sfârșit desigilat.

Evaluată la aproximativ 6,8 miliarde de dolari în momentul morții sale, averea magnatului în vârstă de 86 de ani va fi acum moștenită de cei cinci copii ai săi din două relații diferite: Marina, Pier Silvio, Barbara, Eleonora și Luigi.

Potrivit Forbes SUA, testamentul a dezvăluit că Berlusconi a planificat să ofere cea mai mare parte a averii sale – în mare măsură legată de compania-holding Fininvest – Marinei și lui Pier Silvio, cei mai mari copii ai săi din prima căsătorie cu Carla Elvira Lucia Dall’Oglio, cu care s-a căsătorit în 1965 și de care a divorțat în 1985.

La momentul morții sale, miliardarul, care divorțase de două ori, avea o relație cu Marta Fascina, o politiciană în vârstă de 33 de ani și membră a parlamentului italian pentru partidul Forza Italia al lui Berlusconi, dar cei doi nu se căsătoriseră legal.

Marea parte a averii lui Berlusconi era legată de Fininvest, o companie de investiții înfloritoare pe care a înființat-o în 1978. Compania deține 49% din emițătorul MediaForEurope, care a crescut din imperiul de televiziune al lui Berlusconi; 30% din banca de investiții Mediolanum; 53% din editura Mondadori; precum și mai multe firme imobiliare, un teatru istoric din Milano și A.C. Monza, o echipă de fotbal din prima divizie – Serie A – a Italiei.

Legea italiană prevede că atunci când decedatul are mai mulți copii, dar nu există un soț sau o soție, două treimi din moștenire trebuie împărțite în mod egal între moștenitori, ceea ce în cazul lui Berlusconi se referă la cei cinci copii ai săi. Doar o treime din restul moștenirii poate fi distribuită liber, și Berlusconi a ales să împartă partea rămasă în mod egal între Marina și Pier Silvio.

Pe baza conținutului testamentului, Marina și Pier Silvio vor controla acum fiecare o participație estimată la 26,5% în Fininvest, în timp ce Barbara, Eleonora și Luigi vor deține fiecare câte 15,6%.

Ei vor împărți, de asemenea, activele lui Berlusconi în afara Fininvest, cu investiții care includ mai multe vile și case răspândite în Italia, Franța și Antigua.

După ce au moștenit averea tatălui lor, Forbes estimează că Marina și Pier Silvio vor ava fiecare averi în valoare de 1,9 miliarde de dolari, în timp ce Barbara, Eleonora și Luigi vor avea fiecare averi de aproximativ 1 miliard de dolari.

Marina, în vârstă de 56 de ani, a fost de mult timp moștenitoarea lui Berlusconi, preluând conducerea Fininvest în calitate de președintă începând din 2005. A fost renumită președintă în luna iunie a acestui an, consolidându-și această poziție.

Ea s-a alăturat afacerii familiei la vârsta de 29 de ani, când a devenit vicepreședinte al Fininvest, iar în prezent conduce Mondadori și este membră a consiliului de administrație al MediaForEurope.

Marina a fost clasată de Forbes printre cele mai puternice femei din lume în 2010 și este căsătorită cu un fost dansator al Operei La Scala din Milano.

Pier Silvio, în vârstă de 54 de ani, este CEO-ul MediaForEurope, poziție pe care a obținut-o în 2015 după ani de muncă încompaniile media ale tatălui său. A început în 1992 la Publitalia, agenția de marketing a lui Berlusconi, la vârsta de 23 de ani, înainte de a trece la rețelele de televiziune. Pier Silvio este, de asemenea, membru al consiliului de administrație al Fininvest și al Mondadori.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Cei trei copii mai mici ai lui Berlusconi, Barbara, Eleonora și Luigi, sunt din căsătoria sa cu actrița Veronica Lario, cu care s-a căsătorit în 1990 și de care a divorțat în 2015. Barbara, în vârstă de 38 de ani, este membră a consiliului de administrație al Fininvest și a lucrat anterior la echipa de fotbal italiană A.C. Milan înainte ca tatăl său să vândă echipa investitorilor chinezi pentru 630 de milioane de dolari în 2017.

Luigi, în vârstă de 34 de ani, a fost membru al consiliului Mediolanum din 2007 până în 2015 și servește, de asemenea, în consiliul de administrație al Fininvest, la care s-a alăturat în 2012, la vârsta de 24 de ani.

Despre Eleonora, în vârstă de 37 de ani, se cunosc puține detalii, iar ea nu pare să aibă un rol oficial în vreuna dintre companiile tatălui său.

În afară de copiii săi, Berlusconi a donat 100 de milioane de euro partenerei sale, Fascina. A pus deoparte o sumă egală pentru fratele său mai mare, Paolo, care a preluat ziarul italian Il Giornale de la Silvio în anii ’90 și apoi a vândut o participație de 70% din cotidian către editorul Antonio Angelucci pentru aproximativ 9,5 milioane de dolari în aprilie.

Berlusconi a donat, de asemenea, 30 de milioane de euro lui Marcello Dell’Utri, un prieten și aliat politic de lungă durată care a cofondat Forza Italia în 1994 și a fost membru al parlamentului timp de aproape două decenii până la condamnarea sa pentru colaborare cu mafia în 2014.

Restul banilor lui Berlusconi vor fi împărțiți între copiii săi – după ce aceștia plătesc o impozitare estimată la 4% pentru moșteniri mai mari de 1 milion de euro.

În testamentul său, scris în ianuarie 2022, în timpul unei spitalizări pentru o infecție a tractului urinar, Berlusconi le-a lăsat copiilor săi un mesaj de rămas bun: “Vă iubesc foarte mult.” După aproape un an și jumătate de la acel moment, a făcut copiilor săi ultimul dar: miliardele sale.

#Berlusconi #miliardari #bani

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.