Cinci surprize financiare din 2021: În ce au constat principalele schimbări şi cum se întrevede 2022

Fiecare an oferă propriile sale răsturnări neaşteptate de situaţie în ceea ce priveşte pieţele financiare, însă 2021 a fost plin de asemenea exemple, scrie publicaţia britanică The Economist.

Care au fost cele mai mari schimbări de anul acesta şi ce înseamnă ele pentru 2022?

Problemele lanţurilor de aprovizionare

Paul Samuelson, un economist câştigător al premiului Nobel, a glumit la un moment dat că piaţa de acţiuni a prezis nouă din ultimele cinci recesiuni. Acelaşi lucru se putea spune şi despre analiştii care au avertizat cu privire la întreruperile lanţurilor comerciale – până acum. Începutul pandemiei de Covid-19 a fost scutit de probleme majore în acest sens. Prin comparaţie, anul acesta a fost marcat de crize prelungite şi inflaţie „alimentată” de problemele lanţurilor de aprovizionare.

Întreruperile suferite de fabrici şi porturi în China şi Asia de Sud-Est, dirijate de eforturile guvernelor de a controla focarele de coronavirus, nu au îmbunătăţit situaţia. Însă principala parte a problemei poate fi atribuită cererii explozive de bunuri fizice: cheltuielile îndreptate către bunuri durabile au crescut cu 34% în America de la începutul pandemiei, faţă de o creştere de doar 4% pentru servicii. Pe măsură ce efectele economice ale pandemiei continuă să dispară gradual, diferenţa ar trebui să devină din ce în ce mai mică, însă lanţurile de aprovizionare ar putea rămâne presate pentru o anumită perioadă de timp dacă ne raportăm la normele pre-Covid.

CEO-ul Maersk, cea mai mare firmă de transport de mărfuri din lume, spune că întreruperile lanţurilor de aprovizionare globale vor continua şi în 2022: „Problema nu constă în capacitatea navelor”

Zarva din pieţele chinezeşti

Ordinea naturală a pieţelor financiare din China a suferit de asemenea schimbări în 2021. În marea majoritate a ultimului deceniu, investitorii globali au dorit să obţină un acces mai larg la pieţele chinezeşti, luând în vizor promiţătorul sector tech al ţării. Însă represaliile lansate anul acesta de Beijing au generat o scădere de aproape o treime pe indicele MSCI China Tech 100. Acţiunile gigantului din e-commerce Alibaba au raportat un minus de circa 50% de la începutul anului.

Evergrande, un uriaş dezvoltator imobiliar, a reprezentat de-a lungul timpului unul dintre cele mai elocvente exemple în ceea ce priveşte industria chineză de real estate. În 2021, compania cu datorii de 330 de miliarde de dolari a demarat procedurile de default, pe fondul eforturilor întreprinse de guvern de a-i pedepsi pe dezvoltatorii care se împrumută în exces. Viitorul depinde de politicile opace ale autorităţilor chineze, însă deciziile de anul acesta au arătat clar că performanţele în afaceri din China sunt strâns legate de schimbările de comportament ale guvernului de la Beijing.

Începutul sfârşitului pentru Evergrande: Gigantul imobiliar chinez intră pentru prima dată în incapacitate de plată.

Frenezia veniturilor

Analiştii şi investitorii se aşteptau la o revenire spectaculoasă a veniturilor în 2021, pariind că, în această privinţă, 2020 nu poate fi urmat de un an mai rău. Însă ritmul recuperării a depăşit aproape orice aşteptare. Spre sfârşitul lunii decembrie 2020, piaţa se aştepta, în medie, la o creştere de 22% a profitului net per acţiune (earnings per share – EPS) din indicele bursier S&P 500. Datele din T4/2021 încă nu au fost anunţate, însă prognozele se îndreaptă către un plus de 45%, un rezultat mai bun şi decât cel înregistrat în 2010 (40%), după criza financiară. Datele de datorează în mare parte unei reveniri economice neaşteptate, unele companii reuşind să îşi depăşească veniturile din 2020 şi chiar pe cele din 2019.

În consecinţă, pieţele de capital se vor trezi într-o poziţie mai incomodă odată cu începutul lui 2022: o parte din recuperarea economică estimată pentru anul viitor pare să fi avut deja loc. Analiştii se aşteaptă la performanţe mai puţin impresionante ale companiilor din S&P 500, indice evaluat deja la 20 x veniturile din următoarele 12 luni.

„Teama” ar putea înlocui „lăcomia” şi ar deveni factorul dominant al pieţelor internaţionale în 2022, spune Bloomberg, citat de Ziarul Financiar.

Public vs. privat

În Statele Unite, primele 11 luni ale anului au fost martorele unor listări la bursă care au strâns în total 147,8 miliarde de dolari, de două ori peste cantitatea înregistrată în aceeaşi perioadă de anul trecut. Deşi evoluţia a fost mai pronunţată în primele luni ale anului, activitatea prezintă suficient optimism pe măsură ce 2021 se apropie de sfârşit.

Datele aruncă o umbră de incertitudine asupra ideii conform căreia pieţele publice vor fi inevitabil înlocuite de capitalul privat. Puterea exercitată de bănci vis-a-vis de procesele de listare pare să se micşoreze, întrucât societăţile pot opta pentru listări directe sau fuziuni cu SPAC-uri (special purpose acquisition company). Până acum în T4/2021, 621 de companii au debutat pe pieţele publice la nivel mondial (inclusiv prin intermediul SPAC-urilor), un avans de 16% faţă de anul trecut.

Alexandru Ilisie, OTP AM: Nu ar trebui să ne uităm la evoluţia din ultima lună sau două, ci să vedem imaginea de ansamblu a Bursei.

Finanţe verzi

Executivii şi investitorii care vor să dea impresia că ar fi „enviromentally friendly” au fost adesea luaţi în derâdere în ultimii ani, iar finanţele verzi au fost privite (uneori justificat) cu scepticism. Însă anul acesta s-a bucurat de o serie considerabilă de îmbunătăţiri. Bondurile guvernamentale verzi au devenit tot mai populare, fiind emise în peste 120 de ţări în 2021. La mijlocul lunii octombrie, Uniunea Europeană a vândut primele sale obligaţiuni verzi, în valoare de 12 miliarde de euro.

Însă una dintre cele mai notabile schimbări a venit dinspre sectorul privat. Investiţiile în startup-uri din zona climate-tech au atins 60 de miliarde de dolari în prima jumătate a anului, de trei ori peste acelaşi interval din 2020. Totodată, s-a observat o creştere masivă a investiţiilor în producători de maşini electrice, ca Tesla, şi în furnizori de baterii, precum CATL. În mai, ExxonMobil a pierdut un proces împotriva unor investitori activişti, care au votat în favoarea unei politici mai prietenoase cu mediul în board-ul gigantului petrolier.

Milan Pruşan, NN Investment Partners: Industria administratorilor de fonduri merge în strânsă legătură cu zona de reglementare şi planurile UE. Investiţiile sustenabile, o temă care va căpăta tot mai multă tracţiune

#suprize #financiare #2021

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija îl critică dur pe fostul deputat Alexandr Slusari, pe fondul acuzațiilor privind colapsul industriei de procesare a uleiului de floarea-soarelui din Republica Moldova. Într-o replică amplă, Rija îl acuză pe Slusari de populism și lipsă de argumente economice, susținând că deciziile luate în 2024 privind exportul de semințe au fost dictate exclusiv de contextul economic, nu de bunul plac al vreunui „monopolist”.

„Domnule Slusari, de când urmăresc postările Dvs., nu am văzut niciun articol cu fundament economic real”, începe Iurie Rija, explicând că exportul celor 78 de mii de tone de floarea-soarelui din sezonul 2024/2025 a fost o decizie de criză. Prețul intern al materiei prime – 9,35 lei/kg – combinat cu un preț mediu de export al uleiului de doar 15,22 lei/kg, făcea ca procesarea să fie profund nerentabilă: „Doar costul semințelor ajungea la 21,25 lei pentru 1 kg de ulei, fără a include electricitate, ambalare sau întreținere”.

Rija mai afirmă că prăbușirea industriei de prelucrare a uleiului a fost un factor major în scăderea generală a exporturilor Moldovei în 2024 – cu 12% față de anul precedent, iar exporturile de ulei și șrot s-au redus cu 74%. „Jumătate din această scădere se datorează exact sectorului uleiurilor vegetale”.

În replică la acuzațiile privind monopolul Transoil, economistul subliniază că „industria nu este închisă – dar nimeni altcineva nu a investit în infrastructura, porturile și uzinele necesare procesării la scară mare. Transoil a rămas singur nu pentru că a eliminat concurența, ci pentru că a rezistat într-un mediu economic ostil”.

Rija scoate în evidență că, deși au existat și greșeli din partea fabricilor, lovitura decisivă a venit dinspre politicile impuse chiar la solicitarea lui Slusari. Interdicția asupra importului de floarea-soarelui din Ucraina ar fi tăiat „oxigenul lanțului de procesare”, făcând imposibilă menținerea activității uzinelor: „Dacă importurile ar fi fost permise, procesarea putea continua, uleiul s-ar fi produs local și nu s-ar fi vândut acum la 41 de lei sticla”.

În plus, Rija respinge ideea unei conspirații a procesatorilor: „Nu e vorba de Vaja sau Druker, e vorba de o industrie reală, care dacă dispare, nu va mai fi reconstruită cu postări pe Facebook”.

În final, economistul recunoaște nevoia de unități mici de procesare în mediul rural, dar insistă că ele trebuie să completeze, nu să înlocuiască procesarea industrială. „Altminteri, vom exporta materie brută și vom importa produs scump – pierzând tot lanțul valoric”.