CMC a adat undă verde atragerii a 65 milioane de lei prin titluri municipale. Ce vrea să facă primăria cu banii

10 Oct. 2021, 08:02
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
10 Oct. 2021, 08:02 // Actual //  bani.md

Primăria Chișinăului urmează să emită obligațiuni în sumă de 65 milioane de lei. Decizia a fost aprobată de Consiliul municipal Chișinău.

Obligațiunile municipale cu scadența de 7 ani vor fi emise cu sprijinul Agroindbank, care a câștigat licitația de intermediere pentru subscrierea/plasarea primei emisiuni de obligațiuni municipale.

Banii atrași prin intermediul obligațiunilor vor fi utilizați pentru modernizarea parcului de troleibuze din Chișinău. În 2021, bugetul municipalității a planificat în acest scop investiții de 99 de milioane de lei – o parte din bani vor fi din credite, iar altă parte din obligațiunile municipale.

Prospectul ofertei publice pentru plasarea obligațiunilor municipale din Chișinău va fi prezentat Comisiei Naționale a Pieței Financiare. Rata medie a obligațiunilor municipale va fi una variabilă și este egală cu rata medie ponderată a VMS cu circulație de 364 de zile pentru o perioadă de 6 luni anterioară plasării cuponului + marjă fixă de 1,1%.

Legislația națională spune că obligațiunile emise de agențiile guvernamentale locale sunt instrumente de datorie pentru obținerea finanțării, de obicei pentru investiții de capital. În acest an au fost emise pentru prima dată titluri municipale de către primăriile din Sîngera și Ceadîr-Lunga – obligațiuni municipale în valoare totală de 7,5 milioane de lei. Cu banii adunați, primăria Ceadîr-Lunga intenționează să implementeze proiectul de îmbunătățire a infrastructurii rutiere din municipiu. Iar primăria din Sîngera intenționează să finanțeze construcția apeductului în zona Sîngera-Revaca.

Obligaţiuni municipale ce nu depăşesc 20% din veniturile anuale

Experienţa unor state denotă mai multe oportunităţi oferite de obligaţiunile municipale pentru dezvoltarea locală. Cele mai răspândite avantaje pentru comunităţile locale, urmare a utilizării obligaţiunilor municipale, sunt flexibilitatea în stabilirea termenilor şi condiţiilor de rambursare, povara echitabilă a costurilor şi accesul la beneficii, evitarea costurilor adiţionale prin finalizarea mai rapidă a proiectelor, accesul la resurse nerambursabile din fonduri europene şi alte fonduri de dezvoltare şi creşterea vizibilităţii şi a încrederii investitorilor.

Deşi teoretic legislaţia naţională permite contractarea datoriei de către APL prin emisiunea de obligaţiuni, o serie de constrângeri de ordin fiscal şi legal reduc din perspectivele utilizării acestui instrument. În primul rând, este vorba despre tratamentul fiscal nefavorabil la care sunt supuşi investitorii în raport cu alte instrumente investiţionale (ex. depozitele bancare sau valorile mobilia­re de stat). În al doilea rând, limitele în care trebuie să se încadreze deservirea anuală a datoriei par destul de reduse în comparaţie cu capitalul necesar pentru finanţarea unor investiţii ample pe termen lung. În cele din urmă, imposibilitatea emisiunii de valori mobiliare în valută îngustează grupul potenţialilor investitori, excluzând practic diaspora şi investitorii străini.

Autorităţile locale pot contracta o datorie pe termen lung doar dacă suma totală a plăţilor anuale nu va depăşi 20% din veniturile anuale, cu excepţia transferurilor cu destinaţie specială. Excepţie este prevăzută pentru municipiul Chişinău şi Bălţi unde această limită este de 30%. În condiţiile în care veniturile anuale proprii ale unor APL constituie valori relativ joase, limitarea actuală a gradului admis de îndatorare la doar 20% din totalul veniturilor anuale fără transferurile cu destinaţie specială dezavantajează APL de a recurge la emisiunea de obligaţiuni. Or, sumele care ar putea fi contractate prin această modalitate, odată fiind limitate, ar putea fi insuficiente pentru finanţarea unor proiecte investiţionale locale însemnate. În acelaşi timp, practica internaţională prevede un plafon maxim de îndatorare de 30%, dar trebuie ţinut cont de faptul că şi nivelul de autonomie financiară este mai extins, respectiv, veniturile proprii au o pondere mai mare.

Realitatea Live

07 Feb. 2026, 09:51
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
07 Feb. 2026, 09:51 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!