Comisia Pre-vetting este un bau-bau pentru prodecanul facultății de drept de la ULIM. S-a retras din cursa pentru CSM

Comisia Pre-Vetting anunță deciziile în privința a trei candidați de pe lista înaintată de Parlament la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), scrie realitatea.md.

Într-un comunicat de presă, responsabilii anunță că unul dintre candidați s-a restras din concurs. Este vorba de Feodor Bria, lector la ULIM.

„Candidatul Feodor Bria, lector la Universitatea Liberă Internațională, s-a retras din concurs, nepromovând astfel evaluarea”, anunță Comisia Pre-Vetting.

Bria este în prezent lector universitar al Catedrei de „Drept Privat”, Facultatea Drept ULIM și doctorand la ULIM, specializarea „Drept Internațional și european public”. Pe lângă experiența de predare, în CV-ul acestuia mai găsim și funcția de director a Colegiului ULIM, funcția de membru în Colegiul pentru Selecția și Cariera Judecătorilor în cadrul CSM (din octombrie 2018 până în prezent) și funcția de prodecan al Facultății de Drept din cadrul ULIM.

Bria, de-a lungul anilor a participat sau a fost coordonator în mai multe proiecte girate de Universitatea ULIM, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării sau de Asociații Obștești. Feodor Bria vorbește la nivel experimentat limbile engleză și rusă, la „nivel elementar” limba franceză, iar limba maternă este româna.

Alți doi candidați nu au depus în termen declarația de avere și interese personale, iar prin urmare la fel nu au promovat concursul.

„Potrivit Comisiei, candidații din rândul non-judecătorilor Evgheni Florea, profesor universitar la Universitatea de Stat din Comrat, și Ilie Mămăligă, avocat, nu au depus în termen declarația de avere și interese personale cu datele actualizate pentru ultimii 5 ani (Declarația pentru 5 ani) și/sau anexele solicitate, fapt ce a dus la nepromovarea evaluării de către aceștia. Conform procedurii legale, deciziile Comisiei au fost transmise candidaților și instituției responsabile de organizarea alegerilor sau a concursului, în acest caz Parlamentul. Deciziile sunt cu drept de apel și pot fi contestate de către candidați la Curtea Supremă de Justiție, în termen de 5 zile din data recepționării. Totodată, cei trei candidați non-judecători au la dispoziție 48 de ore ca să anunțe Comisia dacă acceptă sau se opun publicării deciziilor motivate”, se arată în comunicat.

Amintim că, 12 candidați non-judecători, aleși în baza unui concurs public, au fost propuși de Parlament pentru a participa la concursul de ocupare a funcției de membru în CSM. Aceștia sunt supuși evaluării integrității financiare și etice de către Comisia Pre-Vetting.

Precizăm că dintre candidații non-judecători care vor promova evaluarea Comisiei Pre-Vetting, Parlamentul va numi, cu votul a trei cincimi dintre deputații aleși, șase membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, noua componență a CSM va fi formată din 6 judecători, aleși prin vot secret de către Adunarea Generală a Judecătorilor, și 6 non-judecători, numiți de Parlament.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#bria #pre-vetting #CSM

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.