Cum a fost finanțată armata lui Putin de miliardarul rus care cere ridicarea sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană

Companiile legate de miliardarul rus Mihail Fridman au furnizat uniforme și echipamente pentru armata rusă și au asigurat echipamentele folosite de Garda Națională a Rusiei pentru a lupta în Ucraina, potrivit unei investigații comune a publicațiilor Current Time și Radio Svoboda Ucraina, citată de publicația independentă The Moscow Times.

Raportul vine în contextul în care Fridman continuă să facă apel la Uniunea Europeană pentru a ridica sancțiunile impuse împotriva sa din cauza invaziei din Ucraina. Acesta a criticat în martie 2022 războiul declanșat de Rusia în Ucraina. În august 2022, Fridman avea o avere netă de 11,2 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index.
Potrivit investigației, X5 Retail Group, care deține unul dintre cele mai mari lanțuri de supermarketuri din Rusia, Pyaterochka, și care îl numără pe Fridman printre acționari, a continuat să lucreze cu lanțul de aprovizionare militară Voentorg al Ministerului Apărării după invazia Ucrainei din februarie 2022.

Uniunea Europeană a sancționat compania-mamă a Voentorg în iunie 2022. Potrivit anchetei, Voentorg a transferat 6,2 milioane de dolari către compania lui Fridman în 2022. În plus, supermarketurile Pyaterochka organizează în mod regulat campanii de strângere de donații de alimente și ajutoare pentru armata rusă.

Jurnaliștii au publicat, de asemenea, contracte de asigurare între firma de asigurări a lui Fridman și echipamentele deținute de Garda Națională Rusă folosite în timpul invaziei, dar și fotografii cu anumite camioane asigurate aflate în convoaie care părăsesc teritoriul ucrainean.

Firma de asigurări a primit cel puțin 3,4 milioane de dolari pe parcursul a cinci ani pentru serviciile sale, potrivit anchetei. Friedman a susținut că s-a retras ”din toate organele de conducere” ale firmelor în februarie 2022.

Dezvăluirea faptului că mai mulți activiști proeminenți din opoziția rusă au semnat o scrisoare adresată Comisiei Europene, la cererea lui Fridman, prin care solicitau ridicarea sancțiunilor împotriva sa și a partenerilor săi, a dus la o ruptură în opoziția politică rusă, deja fragmentată.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Fridman #armata #finanțare #miliardar #bani

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.