De ce Dubai este numit „Orașul Aurului”? Salah Khalaf, încurajează oamenii „să investească doar în aur”

Cu un comerț atât de puternic, Dubaiul a devenit cunoscut sub numele de „Orașul aurului”.În primele nouă luni ale anului 2020, comerțul cu aur în țară a fost evaluat la 41 miliarde de euro, potrivit Vamelor din Dubai. Este cel mai profitabil export al orașului după petrol. Dubai și-a valorificat poziția geografică prin înființarea de seifuri de aur, facilități de fabricare a bijuteriilor și rafinării.

La fabrica Al Etihad Gold, muncitorii rafinează și transformă aurul în bare de calitate investițională. Lingourile de aur sunt furnizate băncilor, comercianților precum și vânzătorilor en-grosse. Întregul proces se desfășoară în incintă. Al Etihad deține, de asemenea, acreditarea Dubai Good Delivery, care este un reper internațional pentru calitate și specificații tehnice, scrie EuroNews.

Rafinăria produce bare de aur într-o varietate de dimensiuni. Ca orice marfă, prețul său se poate modifica. La tarifele actuale ale pieței, o bară de 10 kg valorează doar 450 000 de euro. Barele finisate sunt vândute băncilor de lingouri, comercianților și vânzătorilor en-grosse.

Se estimează că între 20% și 40% din stocurile de aur ale lumii trec prin Dubai în fiecare an, iar cea mai mare parte din acestea provine din Gold Souk. În zonă, 300 de magazine se găsesc la doar jumătate de kilometru pătrat.

Un alt factor al succesului Dubaiului este localizarea geografică. Brokerii de aur profită de fusul orar.

Pentru Jeffrey Rhodes, fondatorul Rhodes Precious Metals Consultancy (RPMC), inima industriei aurifere din Emiratele Arabe Unite va fi întotdeauna în bazinele tradiționale de aur din Dubai de-a lungul malurilor Creek. Rhodes explică faptul că există diferiți factori care contribuie la succesul durabil al comerțului cu aur acolo. „Sunt oamenii, infrastructura, liderii” sunt câteva dintre motivele pentru care spune el. Un alt factor este prețul, „este pur și simplu cel mai rentabil loc din lume pentru a cumpăra bijuterii din aur. Impozitarea este foarte mare. Acesta este cel mai bun loc pentru a cumpăra. Obțineți cea mai bună valoare pentru banii dvs.”.

În ceea ce privește valoarea, aurul din Dubai este scutit de taxe pentru turiști. De aceea, mulți se aprovizionează la Gold Souk sau peste tot la Gold și Diamond Park.

Cofondatorul Al Etihad Gold Refinery, Salah Khalaf, încurajează oamenii „să investească doar în aur”.

#Dubai #aur #bogatie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.