De la orfan la oligarh rus cu averea înghețată. Istoria tumultoasă a miliardarului Roman Abramovici

Roman Abramovici a rămas orfan la vârsta de 3 ani, dar a ajuns unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Legăturile sale cu regimul lui Vladimir Putin i-au afectat însă afacerile și reputația, fiind pus pe lista oligarhilor sancționați de Occident după invazia rusă din Ucraina din 24 februarie 2022.

„Sunt sigur că oamenii se vor concentra asupra mea timp de trei sau patru zile, după care va trece. Vor uita cine sunt și îmi place asta”, declara miliardarul rus atunci când a cumpărat clubul englez de fotbal Chelsea, în 2003.

Se pare că miliardarul nu s-a așteptat la un scenariu în care este „împânzit” de sancțiuni, iar personalitatea lui se află în vizorul întregii lumi. Așadar, există puține șanse de anonimat sau chiar deloc. Marea Britanie a înghețat activele miliardarului deținute în Regatul Unit – inclusiv imobilele, operele de artă și Chelsea FC și i s-a impus o interdicție de călătorie.

Într-o întorsătură bizară a lucrurilor, presa occidentală a scris în ultimele zile că oligarhul rus – vizat de sancțiuni – ar fi implicat într-o mediere între ruși și ucraineni, iar președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, le-ar fi cerut liderilor occidentali să-l scoată pe Abramovici de pe lista sancțiunilor.

Copilăria și primele încercări de a face business

Roman Arkadievici Abramovici s-a născut în Saratov, în sud-vestul Rusiei, la câteva sute de kilometri de granița cu Ucraina, în 1966. Mama sa, Irina, profesoară de muzică, a murit în urma unei septicemii când el avea 1 an, iar tatăl său a murit doi ani mai târziu într-un accident provocat de o macara din construcții. Băiatul este luat și crescut de rude, petrecându-și copilăria în Komi, în nord-vestul Rusiei, unde banii erau puțini și temperaturile scăzute iarna, relatează BBC.

„Ca să spun adevărul, nu pot spune că am avut o copilărie rea”, a declarat Abramovici la un moment dat, într-un rar interviu acordat presei occidentale. „În copilărie, nu poți compara lucrurile: unul mănâncă morcovi, altul bomboane, ambele au un gust bun. În copilărie nu poți face diferența”, a spus oligarhul.

A renunțat la școală la 16 ani, a lucrat ca mecanic și a servit în Armata Roșie, după care a vândut jucării din plastic la Moscova. A trecut apoi la parfumuri și deodorante, făcând bani pe măsură ce deschiderea liderului sovietic Mihail Gorbaciov a oferit mai multe posibilități pentru afaceri pe cont propriu.

Oportunități în „Estul sălbatic”

Destrămarea Uniunii Sovietice și, odată cu ea, slăbirea controlul statului asupra resurselor minerale, a oferit multe oportunități, iar Abramovici, care era un tânăr trecut de 20 de ani, a avut din nou noroc.

În 1995, a preluat compania petrolieră Sibneft de la guvernul rus în cadrul unei licitații trucate. A dat pe Sibneft aproape 250 de milioane de dolari, pentru ca peste 10 ani, în 2005, să o vândă înapoi guvernului rus pentru 13 miliarde de dolari.

Avocații săi susțin că nu există dovezi pentru a susține că magnatul a făcut avere în mod incorect. Cu toate acestea, în 2012, el însuși a recunoscut în fața unui tribunal britanic că a dat mită pentru a bate palma în afacerea Sibneft.

Abramovici a fost implicat în „războiul aluminiului” din anii 1990, când oligarhii – numele sub care sunt cunoscuți cei care au acumulat averi uriașe și putere politică după prăbușirea Uniunii Sovietice – s-au luptat pentru controlul acestei vaste industrii.

„La fiecare trei zile, cineva era ucis”, declara Abramovici în 2011, argumentând că această amenințare continuă la adresa siguranței sale l-ar fi făcut să se dea la o parte.

Dar Abramovici a dat dovadă de duritate, reușind să facă sute de milioane de dolari în plin acest haos, notează BBC.

Abramovici intră în politică

Roman Abramovici devine un aliat al președintelui Boris Elțîn și un actor pe scena politică post-sovietică, având la un moment dat chiar un apartament la Kremlin.

Când Elțîn a demisionat în 1999, Abramovici s-a numărat printre cei care l-au susținut pe premierul de atunci Vladimir Putin, fost spion KGB, ca succesor al lui Elțîn la Kremlin.

Ca să-și întărească autoritatea, Vladimir Putin a căutat să-și impună dominația asupra oligarhilor. Unii au ajuns la închisoare, alții au fost exilați, dacă nu reușeau să-și arate loialitatea.

Roman Abramovici a evitat să aibă o astfel de soartă. În 2000, el a fost ales guvernator al regiunii Ciukotka, situată în extremitatea nord-estică a Rusiei. Era o regiune defavorizată, iar Abramovici a devenit popular după ce și-a investit banii personali în servicii sociale.

A demisionat apoi în anul 2008.

În tot acest timp, și-a urmărit propriile interese de afaceri, investind în averea personală – și-a cumpărat tablouri, case, mașini.

O mișcare neobișnuită. Patron la Chelsea

Într-o mișcare neobișnuită pentru un om descris în general ca fiind liniștit, chiar timid, în 2003, Roman Abramovici a dat lovitura în lumea fotbalului atunci când a cumpărat Chelsea, cel mai mare club din vestul Londrei, într-o tranzacție în valoare de 140 de milioane de lire sterline.

„Întreaga mea filosofie de viață este de a avea echipe profesioniste”, declara el pentru Financial Times. „În Ciukotka am echipe profesioniste pe teren și voi face acest lucru și aici”, anunța oligarhul rus.

Sub bagheta lui Jose Mourinho și a altora, banii lui Abramovici au ajutat-o pe Chelsea să obțină cinci titluri în Premier League, două trofee Champions League și cinci cupe ale Angliei. Anii Abramovici au adus un succes fără precedent pentru FC Chelsea.

Averea lui Abramovici

În ultimii ani, banii oligarhilor ruși au inundat Londra.

Se crede că, portofoliul imobiliar al lui Abramovici include o vilă cu 15 dormitoare în Kensington Palace Gardens, în vestul Londrei, care ar valora peste 150 de milioane de lire sterline, un apartament în Chelsea, o fermă în Colorado și o casă de vacanță pe Riviera franceză.

Iahturile sale – Solaris și Eclipse – sunt printre cele mai mari din lume. Abramovici, care a divorțat de trei ori, deține, de asemenea, și un avion personal.

Întrebat de The Guardian în 2006 ce pot face banii, Abramovici a răspuns: „Nu-ți pot cumpăra fericirea. Să-ți dea o anumită independență, pot, da”.

Cu siguranță, oligarhul are o mulțime de bani. Bloomberg îi estima averea la 13,7 miliarde de dolari, ceea ce l-ar plasa pe locul 128 în topul celor mai bogate persoane din lume. Forbes a calculat că averea sa ar fi de 12,3 miliarde de dolari, plasându-l pe locul 142.

Cât de independent este Abramovici față de Putin?

Anul trecut, Roman Abramovici a dat în judecată editura HarperCollins pentru calomnie în legătură cu o carte, Putin’s People (Oamenii lui Putin) de Catherine Belton, care susținea că președintele rus i-ar fi ordonat să cumpere clubul Chelsea. În cele din urmă, cele două părți au ajuns la o înțelegere amiabilă, editorul fiind de acord să facă unele clarificări.

Se pare că asocierea cu Putin îi creează o mulțime de probleme. Când a fost anunțată înghețarea activelor din Marea Britanie ale lui Abramovici și ale altor șase oligarhi, ministrul britanic de externe Liz Truss a declarat: „Cu legăturile lor strânse cu Putin, ei sunt complici la agresiunea acestuia. Au mâinile mânjite de sângele poporului ucrainean”.

Roman Abramovici a anunțat vânzarea clubului Chelsea cu opt zile înainte de impunerea sancțiunilor. Unii fani au continuat să-i scandeze numele, dar mulți politicieni cer ca bunurile sale să fie confiscate, nu doar înghețate.

„Sper că voi putea vizita Stamford Bridge pentru ultima oară pentru a-mi lua rămas bun personal de la voi toți”, le-a spus Abramovici suporterilor lui Chelsea. Dar o întoarcere la Londra este puțin probabilă, cel puțin pentru o perioadă.

Într-o întorsătură bizară, a reieșit acum că domnul Abramovici a suferit simptome de otrăvire suspectată – împreună cu negociatori ucraineni de rang înalt – la discuțiile de pace de la granița dintre Ucraina și Belarus la începutul lunii martie.

#oligarh rus #istorie #miliardar #Afaceri

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Titlurile presei care susțin că Trump a cedat în fața presiunilor interne și externe sunt, în general, încă premature. Verdictul nu a fost încă dat, întrucât foarte multe vor depinde de rezultatul negocierilor purtate de Trump cu partenerii comerciali ai Americii în următoarele 90 de zile și mai departe, precum și de evoluția relațiilor dintre SUA și China, notează evz.ro.

Un factor-cheie care îl motivează pe președintele Donald Trump este nevoia de a emana putere și dorința de a o folosi. Inițiativa sa globală, amplă, privind tarifele, marchează o reconfigurare istorică a relațiilor comerciale ale SUA la nivel mondial. Cu toate acestea, este în esență un joc de putere geopolitică care îi vizează pe mulți, dar în special China, care de ani de zile își desfășoară propriul joc de putere. Unii ar spune chiar război neregulat – împotriva SUA, a Occidentului în general și a altora.

În timp ce China este stăpâna lanțurilor globale de producție și de aprovizionare, SUA sunt încă lider în domeniul financiar. Trăim în continuare într-o lume dominată și denominată în dolari, cel puțin pentru moment. Predominanța pe frontul tehnologic, în special IA și domeniile conexe, este încă disponibilă.

Țările terțe care nu sunt pe deplin aliate sau legate de SUA sau China, și care constituie majoritatea națiunilor din întreaga lume, se luptă din ce în ce mai mult în acest mediu concurențial.

Națiunile mai mici și mai vulnerabile vor fi adesea forțate să facă alegeri dificile între marile puteri. Statele mai mari, inclusiv puterile regionale sau de mijloc, vor avea mai multe pârghii pentru a pune marile puteri una împotriva celeilalte și pentru a obține mai multe concesii în interesul propriu.

Pe măsură ce intrăm în al doilea trimestru al secolului XXI, atenția globală principală se concentrează în principal asupra ciocnirii SUA – China. Cu toate acestea, în cadrul ecuației de putere internațională a intereselor concurente și variate, este important să nu subestimăm impactul puterilor de mijloc, care pot modela evenimentele mult peste așteptări în următorii ani și decenii.

Casa Albă a declarat că a fost contactată de mai mult de 50 de țări pentru a discuta despre reducerea tarifelor. Principala țintă a lui Trump, China, a promis să „lupte până la capăt”, după ce președintele american a amenințat cu o nouă taxă de 50%. În cazul în care China nu își retrage taxele de retorsiune asupra a 34% din importurile americane, care urmează să intre în vigoare la 10 aprilie.

Deși Uniunea Europeană se confruntă cu o cotă forfetară de 20 % la exporturile către SUA, multe vor depinde de schimburile comerciale individuale ale fiecărui stat membru cu SUA.

Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat că UE ar putea elimina tarifele la produsele industriale americane, dacă Trump ar elimina în schimb taxele echivalente.

În ciuda titlurilor, amenințarea cea mai presantă cu care se confruntă UE este de fapt dumpingul de produse chinezești în Europa, destinate inițial piețelor americane.

Țările asiatice se confruntă cu cele mai mari tarife, având în vedere proporția mai mare a exporturilor lor din SUA. Cu toate acestea, pragmatismul în soluționarea diferendelor ar putea prevala mai curând în cazul celor care se află sub umbrela de securitate a SUA, inclusiv Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Trump va folosi cu siguranță cartea apărării la masa negocierilor.

În contextul în care Coreea de Sud se află într-o criză constituțională profundă și urmează să organizeze alegeri anticipate, prim-ministrul Japoniei încearcă să obțină un angajament urgent cu Casa Albă și o posibilă vizită personală.

Indonezia, cea mai mare economie din Asia de Sud-Est, a fost lovită de un tarif de 32 %. A refuzat să riposteze și a optat pentru negocieri directe cu SUA.

Vietnamul, un important partener strategic al SUA, a fost una dintre cele mai afectate țări din Asia, cu un tarif de 46 %. Cu toate acestea, diplomația rapidă a președintelui Lam pentru a dezamorsa tensiunile. Au fost demarate discuții pentru eliminarea taxelor și pentru o întâlnire cu Trump.

Deși negocierile comerciale vor urma în mod inevitabil, o întrebare mai amplă rămâne: Cât timp pot rezista piețele și investitorii la incertitudinea și volatilitatea actuale.