Dmitri Torner explică în ce condiții, fără riscuri, ar putea fi desfășurată amnistia capitalurilor în Republica Moldova

Expertul Dmitri Torner consideră că guvernarea ar trebui să ia în considerare o nouă amnistie a capitalurilor în Republica Moldova. Într-o postare pe Facebook, el spune că, în istoria țării s-a apelat de două ori la amnistia capitalurilor – în 2007 şi în 2018, și ambele cazuri au provocat critici dure.

„Însăşi criticele vizau nu atât mecanismul, cât contextul concret ce era la acel moment. Dacă în 2007, se vorbea despre o posibilă favorizare a anumitor persoane, atunci în 2018 se indica asupra riscurilor privind posibila legalizare a mijloacelor provenite din „laundromat” şi din „furtul miliardului din sistemul bancar”. Aceste critici şi scandaluri au denaturat sensul şi percepţia amnistiei capitalurilor, iar consecinţele se resimt şi astăzi – noţiunea este maximal „demonizată”, iar cel face trimitere la ea riscă să devină ţinta criticilor şi acuzaţiilor”, spune Dmitri Torner.

Expertul afirmă că este conştient de faptul că și-a asumat o misiune destul de riscantă.

„Devin primul om care, după o pauză de mulţi ani, readuce în prim-plan tema amnistiei capitalurilor. Din start, vin cu o precizare absolut necesară – eu nu zic că Moldova are sau nu are nevoie de o nouă amnistie a capitalurilor, însă, totodată, consider că autorităţile trebuie să o examineze ca pe o posibilă soluţie în situaţia destul de complicată în care a ajuns ţara. Şi când spun acest lucru am în vedere creşterea vertiginoasă a datoriei de stat – în ultimii trei ani şi jumătate aceasta a crescut de la 69 miliarde de lei până la circa 124 miliarde de lei, iar către finele anului curent va ajunge la 136 miliarde de lei (acestea sunt estimări oficiale). Aceleaşi estimări arată că în următorii doi ani datoria de stat va depăşi 167 miliarde de lei, ajungând la 40% din Produsul Intern Brut. Unii pot spune că alte ţări au datorii de stat raportate la PIB şi mai mari, deci nu ar trebui să ne facem griji. Dar alte ţări au cu ce „acoperi” aceste datorii, iar noi nu prea avem. În următorii doi ani Republica Moldova va ajunge să aibă o datorie de stat mai mare decât valoarea totală a proprietăţii de stat, administrate de Agenţia Proprietăţii Publice, care constituie circa 157 miliarde de lei. De asemenea, trebuie luat în calcul şi faptul că, de la mijlocul anului trecut, noi lunar achitam dobânzi pentru creditele contractate anterior în valoare mai mare decât creditele atrase. Şi tendinţa se aprofundează”, susține el.

Torner precizează că, autorităţile depun eforturi enorme pentru acoperirea deficitului bugetar şi pentru deservirea datoriei de stat.

„E salutabil că se identifică metode alternative de atragere a banilor, cum ar fi, spre exemplu, oferirea dreptului persoanelor fizice de a cumpăra direct hârtii de valoare de stat. Aceasta e bine şi pentru ţară, şi pentru cetăţeni. Iar dacă tot se caută căi alternative, de ce să nu se ia în calcul şi o nouă amnistie a capitalurilor. Cel puţin, se merită să fie făcute nişte analize profesioniste la temă şi, dacă acestea vor scoate în evidenţă mai multe momente pozitive, decât negative, de ce să nu se apeleze şi la această metodă. Însă, dacă se va ajunge la o eventuală decizie de a apela din nou la amnistia capitalurilor, va trebui de făcut unele concluzii în baza lecţiilor din trecut. În primul rând, va trebui de efectuat o analiză la rece a rezultatelor precedentelor amnistii a capitalurilor, dar şi o evaluare a posibilelor rezultate pe care le poate avea noua amnistie a capitalurilor. În al doilea rând, va trebui de elaborat matricea de riscuri, pentru a fi pregătiţi să combatem şi posibilele efecte negative.

În al treilea rând, înainte de o eventuală nouă amnistie a capitalurilor, guvernarea va trebui să se convingă că există un minim consens în acest sens atât la nivelul clasei politice, cât şi a mediului de afaceri, dar şi a societăţii, în general. În al patrulea rând, o eventuală amnistie a capitalurilor ar trebui făcută numai după ample consultări cu partenerii de dezvoltare. În al cincilea rând, va trebui de identificat şi alte măsuri conexe, pentru că astfel de amnistii nu reprezintă elemente singulare, iar abordarea trebuie să fie mult mai complexă”, mai spune el.

În opinia sa, „dacă toate aceste elemente importante vor fi luate în calcul, se va putea de vorbit în termeni concreţi despre o nouă amnistie a capitalurilor, care să nu implice riscuri majore, dar, din contra, să ofere rezultate benefice pentru cetăţeni, dar şi pentru ţară, în general”.

#amnistia capitalurilor #Dmitri Torner #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.