Emeritus, platformă edtech fondată în Singapore a obținut o finanțare 650 de milioane de dolari. Cine o utilizează

Emeritus, o platformă edtech fondată în Singapore, a obținut 650 de milioane de dolari într-o rundă de finanțare condusă de fondurile de investiții SoftBank și Accel. Platforma este utilizată de unele dintre universitățile de top din lume și de instituții de învățământ care predau cursuri online, scrie startupcafe.ro.

Compania este acum evaluată la 3,2 miliarde de dolari, valoare de 4 ori mai mare față de ultima rundă de finanțare din august 2020. Investiția vine în contextul în care pandemia a impus sistemului educational și companiilor să își treacă activitatea în online.

Emeritus a fost fondată în 2015 și colaborează cu peste 50 de universități din Statele Unite, Europa, America Latină, Asia de Sud, India și China. Business-ul este parte a grupului Eruditus și are peste 1.400 de angajați la nivel global.

Veniturile obținute în urma rundei de finanțare vor fi utilizate pentru achiziționarea iD Tech, o platformă pentru predarea științei și tehnologiei, în valoare de 200 de milioane de dolari, dar și în dezvoltarea de noi cursuri.

Emeritus este asemănătoare cu Coursera Inc, din Silicon Valley. Diferența este că platforma singaporeză permite ca orele de curs să fie mai scurte și mai interactive, comparativ cu cea americană.

SoftBank, unul dintre principalii finanțatori, a mai făcut investiții majore în sectorul edtech, în ultimii doi ani: spre exemplu, în startup-ul AI din Coreea de Sud, Riiid Inc și Class Technologies Inc, care realizează instrumente ce pot fi utilizate cu programe de teleconferință făcute de Zoom Video Communications Inc.

#edtech #finanțare #companie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.