Energie scumpă de la Tiraspol. Cum riscă Moldova să plătească dublu pentru curentul de la Cuciurgan

Republica Moldova riscă să ajungă din nou să cumpere energie electrică de la centrala MoldGRES, însă la un preț de aproape două ori mai mare decât anterior, din cauza unor lacune din legislație. Avertismentul a fost lansat de Sergiu Tofilat, expert în energetică.

Potrivit lui Tofilat, situația este similară celei din anul 2022, când MoldGRES a câștigat o licitație pentru furnizarea energiei electrice la un preț de 96,9 USD/MWh. Deși licitația a fost ulterior anulată, regulile de participare nu au fost modificate, ceea ce lasă deschisă posibilitatea repetării scenariului.

Expertul explică faptul că regulile actuale, stabilite de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică, permit participarea la licitații a oricărui producător care poate demonstra că nu are datorii pentru combustibilul utilizat. În cazul MoldGRES, problema apare din modul în care este verificată această condiție.

„MoldGRES cumpără gaz de la TiraspolTransgaz-Pridnestrovie, iar prețul gazului este stabilit de așa-numitul guvern de la Tiraspol. În aceste condiții, centrala poate obține fără dificultăți un document care confirmă lipsa datoriilor și, astfel, poate participa legal la licitațiile organizate în Republica Moldova”, susține Tofilat.

În același timp, pe piață sunt așteptate oferte de la furnizori din România, unde prețul energiei electrice ar fi în jur de 125 EUR/MWh. Oferta MoldGRES ar putea fi „puțin mai mică”, însă, avertizează expertul, în final Republica Moldova ar putea ajunge să plătească aproape dublu față de anul trecut, iar banii ar ajunge indirect să finanțeze regiunea separatistă transnistreană.

Sergiu Tofilat subliniază că problema poate fi prevenită dacă lacuna legislativă este eliminată. El propune ca la licitații să fie acceptate doar certificate privind lipsa datoriilor la gaz emise de furnizori înregistrați și licențiați în statele membre ale Tratatului Comunității Energetice Europene, nu documente emise de structuri din regiunea transnistreană.

„Este mai ușor să previi o problemă decât să o rezolvi după ce apare”, a conchis expertul.

#Cuciurgan #Energie #achizitie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.