Europa va primi mai multe gaze din est, dar nu de la Rusia. Ţara care va deveni o sursă majoră

Uniunea Europeană a ajuns la un acord neangajant cu Azerbaidjanul pentru a importa gaze naturale din această ţară în efortul de a-şi reduce dependenţa de energia rusească, scrie EUobserver.

Oficiali de rang înalt azeri spun de mult timp că statele europene i-au abordat pentru a cumpăra gaze de la Azerbaidjan. Această ţară exportă deja gaze în UE printr-un gazoduct propriu, dar livrările au fost limitate de lipsa infrastructurii de conducte. Bulgaria, spre exemplu, are acces la gazele azere, dar Ungaria şi România nu pentru că au fost întârziate lucrările la un interconector esenţial între Grecia şi Bulgaria.

Noul acord dintre UE şi Azerbaidjan, care extrage gaze din Marea Caspică, este caracterizat drept „strategic” şi prevede livrări de cel puţin 20 de miliarde de metri cubi pe an până în 2027. Oficialităţile azere au dezvăluit că în prima jumătate a acestui an ţara lor a exportat în Europa 5,4 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Clienţi îi sunt şi Turcia şi Georgia.

Exporturile din primul semestru sunt cu 25% peste cele din aceeaşi perioadă a anului trecut. Serbia, în mod tradiţional un aliat al Rusiei, a anunţat că intenţionează să-şi diversifice sursele de energie accesând gaze azere. Turkmenistan, ţară săracă în resurse energetice, intenţionează să importe gaze din Azerbaidjan şi are de gând să devină exportator către UE.

Turcia exportă deja gaze în Bulgaria, care nu mai primeşte gaze de la Rusia.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#gaz #import #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Capitalul social al complexului „Arena Națională” urmează să fie majorat cu 61,97 milioane de lei, echivalentul a 3,13 milioane de euro, potrivit unui proiect de hotărâre a Guvernului promovat de Agenția Proprietății Publice. Banii, alocați din bugetul de stat, sunt destinați achitării obligațiilor față de partenerul privat în cadrul contractului de parteneriat public-privat pentru construcția Arenei Naționale.

Contractul de parteneriat public-privat a fost semnat la 24 august 2018, iar statul și-a asumat rambursarea investiției realizate de partenerul privat conform unui grafic de plăți care se încheie în 2030. Valoarea totală a contractului este de 44,53 milioane de euro.

Plățile au fost împărțite în 24 de tranșe. Primele două au fost de câte 5 milioane de euro, după care au urmat plăți anuale. Până în 2025, statul a achitat 28,95 milioane de euro către partenerul privat. Pentru perioada 2026–2030 au mai rămas de achitat 15,58 milioane de euro, în 10 tranșe. Ultima plată este programată pentru anul 2030.

Din această sumă, pentru anul 2026 sunt prevăzute două tranșe, în valoare totală de 3,13 milioane de euro. Pentru achitarea lor, în bugetul de stat au fost prevăzute până la 61,97 milioane de lei, bani care urmează să fie transferați către SRL „Arena Națională” prin majorarea capitalului social.

Suma în lei a fost calculată la un curs estimativ de 19,79 lei pentru un euro, iar documentele arată că există riscul ca diferența de curs să genereze necesitatea unor bani suplimentari. SRL „Arena Națională” a solicitat deja o suplimentare de 2,3 milioane de lei pentru acoperirea integrală a plății.

Autorii proiectului precizează că majorarea capitalului social nu reprezintă o investiție nouă în Arena Națională, ci este legată de obligațiile contractuale asumate de stat în 2018. În lipsa alocării banilor, există riscul ca statul să nu-și poată executa obligațiile față de partenerul privat, ceea ce ar putea genera litigii și alte consecințe financiare.

Termenul pentru achitarea tranșelor aferente anului 2026 a expirat la 24 iunie, iar autorii propun ca hotărârea să intre în vigoare imediat după publicarea în Monitorul Oficial.

Potrivit unui raport al Curții de Conturi, Arena Chișinău nu își poate acoperi cheltuielile de bază și a înregistrat pierderi nete de 37,5 milioane de lei, în pofida unui capital social de aproape 966 de milioane de lei. Raportul mai relevă că partenerul privat a fost selectat fără concurență reală, la concurs fiind depusă o singură ofertă. De asemenea, contractul nu ar fi conținut clauze suficient de clare privind repartizarea riscurilor și transferul bunurilor.