Fermierii au ajuns la disperare! Bolea: Fondul de subvenționare rămâne neschimbat

Fermierii se află în situație dificilă urmare a afectelor secetei care i-a afectat, dar și resurselor energetice care s-au scumpit. Ministrul Agriculturii, Vladimir Bolea susține că fondul de subvenționare va rămâne neschimbat, la 1,5 miliarde de li în 2023.

„Fondul de subvenționare din acest an a funcționat foarte bine. La 4 noiembrie când s-a finalizat procesul de recepționare a cererilor au fost înregistrate 10 800 de dosare, ceea ce înseamnă 1,8 miliarde de lei plata pentru subvenții or, asta înseamnă că agricultorii au investit peste 5,7 miliarde de lei – bani reali în economiei”, susține Bolea.

Referindu-se la datoriile la subvenții, Bolea susține că datoria care se formează de la an la an este pozitivă pentru că noi nu știm anticipat care este volumul de investiții pe care îl fac fermierii.

„De anul viitor vom avea o abordare nouă a subvenționării axată pe investiții. La unele măsuri se va trece la subvenționarea în avans. Fiecare măsură are început și sfârșit. Când se subvenționează o măsură se face reieșind din niște probleme. De exemplu ai nevoie de retehnologizarea parcului de tehnică agricolă. Respectiv când parcul a fost dotat se trece de la măsura de postinvestițională la subvenționarea în avans pentru că tractoarele se strică”, spune Bolea.

Potrivit lui, a doua faza de subvenționare în agricultura este eficientizare energetică și procesarea. „Este vorba de lucruri care aduc plus valoare. Cu investiții din partea fermierului și cu suportul statului noi ajutăm agentul economic să aibă un profit mai mare”.

Ultimele date al AIPA relevă că până la începutul lunii noiembrie, au fost depuse 10 841 de dosare, însă au fost acceptate pentru finanțare două din zece în sumă de 365,5 mil. de lei.

Alexandr Slusari, președintele Asociației Forța Fermierilor susține că fermierii au ajuns la capătul răbdării urmare a secetei care le-a afectat, iar volumul subvențiilor ar trebui majorat la 3 miliarde de lei. În fiecare an se acumulează datori, respectiv jumătate din volumul subvențiilor este pentru stingerea datoriilor.

#ramuri #fermieri #subvenții

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.