Fosta „vacă de muls” a Partidului Democrat și-a majorat profitul

Profitul net al operatorului de stat de telefonie, Moldtelecom, în prima jumătate a anului 2021, a fost de 99 milioane lei, mai mult cu 15% față de aceeași perioadă a anului precedent, arată datele companiei.

Veniturile totale Moldtelecom, în șase luni ale anului au însumat 846,4 milioane lei, cu 3,3% (27,1 milioane lei) față de perioada similară a anului precedent. Un detaliu important este că pentru prima dată veniturile acumulate din serviciile de telefonie mobilă le-au depășit pe cele de la telefonia fixă, în valoare de 138 mil. de lei față de 126,3 mil. de lei față de 126 mil. de lei. Numărul abonaților Moldtelecom la sfârșitul semestrului I al anului 2021 a fost de 2,4 mil., cu 3,8% (87,9 mii abonați) mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2020.

Majorarea abonaților a revenit pe segmentul telefoniei mobile – cu 68,9 mii (+11,3%) – până la 679,6 mii abonați, iar acces la internet în bandă largă – cu 14,7 mii (+3,6%) – până la 420,3 mii abonați. Creștere semnificativă a abonaților în ianuarie-iunie a acestui an a Moldtelecom o asociază cu îmbunătățirea constantă a calității serviciilor și au lansat în mod regulat oferte atractive și competitive

Deși este o companie ce se află la baza sistemului de telecomunicații din Moldova, Moldtelecom este în trend de regres timp de zece ani. Din anul 2009 până în anul 2019 profitul acestei companii a scăzut de peste 16 ori de la 487 mil. de lei, la 29,5 mil. de lei. În pofida tendinței negative, în aprilie 2020 Parlamentul a votat excluderea întreprinderii din lista companiilor pasibile privatizării. Asta după ce în februarie 2019 guvernul Filip și-a anunțat intenția de a vinde 51 % din acțiunile Moldtelecom.

Desper privatizarea operatorului de telecomunicații se discută încă din anii 90, doar că din lipsa voinței politice vânzarea companiei este amânată de două decenii. Estimările arată că până în anul 2009 prețul de piață al companiei era de jumătate de miliard de euro.

De-a lungul existenței sale Moldtelecom a fost controlat de partidele care s-au perindat la guvernare fără a beneficia de o independență managerială. Din anul 2009 și până în vara anului 2019 întreprinderea a fost condusă de șefi afiliați Partidului Democrat care gestiona fluxurile financiare de le Moldtelecom. În anul 2019 s-a constat că operatorul de telefonie a achitat unei companii elvețiene aproximativ 5,7 mil. de euro pentru servicii existente doar pe hârtie.

În era tehnologiilor, Moldtelecom a încercat să fie în pas cu timpul. În anul 2001 în premieră a oferit internet prin cablu, iar în anul 2007 a devenit al treilea operator de telefonie mobilă din țară .

Cu o cotă de 9% din piață este cu mult în urma celorlalți doi operatori, Orange și Moldcell, în schimb îi revine 60% din accesul internetului în bandă largă și practic monopolist în livrarea serviciilor de telefonie fixă.

Experții susțin că privatizarea companiei a fost ratată în perioada de glorie a telefoniei fixe, la începutul anilor 2000. Acum când telefonia fixă și-a pierdut din actualitate, Moldtelecom se devalorizează de la o zi la alta. Soluția ar fi accentul pe noile tehnologii și servicii și o autonomie economică.

#moldtelecom #companie #profit

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.